Iorgulescu Adrian, fostul ministru PNL al culturii adus în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României.

Conform unei alte citaţii, de data aceasta emisă la 14 aprilie 2009, Iorgulescu Adrian, fostul ministru PNL al culturii, ar fi trebuit să se prezinte în data de 7 mai 2009, ora 9, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României camera P8, completul 4, în calitate de pârât în dosarul nr 3080/1/2009 - dosar în care funcţionarul public Marius Marian Şolea, în calitatea sa de consilier în Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional a făcut plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorilor de netrimitere în judecată a pârâtului Iorgulescu Adrian (art. 278 ind 1 C.p.p.).
Pârâtul Iorgulescu Adrian a tratat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie tot cu... fax, procesul primind şi în acest caz un alt termen, pentru pentru 18 iunie 2009.

Iorgulescu Adrian a trimis un fax Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României cerând o amânare. Toate marile dosare de corupţie încep aşa, cu amânări pe diverse motive. Dosarul se tergiversează până iese din atenţia opiniei publice sau până se prescriu faptele. Se pare că Iorgulescu nu are avocat de data aceasta...

Odată constatate oficial de către Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi Curtea de Conturi a României ilegalităţile sesizate de mine şi de către consilierul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Marius Marin Şolea, a mai rămas de dovedit cine este de fapt şi de drept beneficiarul acestor grave ilegalităţi, achiziţii publice mimate ca desfăşurare, proceduri încălcate, fals şi uz de fals etc...
Astfel, Iorgulescu Adrian este adus înaintea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în scopul urmăririi penale a acestuia. Argumentul sensibil al demersului nostru este acela că, dincolo de încălcările grosolane de lege, specifice unui buticar de la sat (ca să-i citez pe membrii Comisiei de Cultură, Arte şi Mass-Media a Senatului României), beneficiarul ilegal al unei sume ce depăşeşte milionul de euro este firma Star Media Music SRL, înfiinţată de Iorgulescu Adrian, când se credea capitalist. Cifra de afaceri şi profitul acestei firme au explodat în perioada în care Iorgulescu Adrian a fost ministru al culturii, tocmai datorită contractelor încredinţate direct acestei firme de Iorgulescu Adrian (vezi foto 2 şi foto 3.)
În acest sens, potrivit datelor depuse la Ministerul Finantelor de catre Star Media Music SRL, se constată că societatea a avut în 2005 o cifră de afaceri totala de 1,7 milioane lei, cam tot atât cât a valorat contractul încheiat cu MCC în 2005, care a fost în valoare de 1.730.578 lei, finanţarea fiind asigurată prin „Programul de diplomaţie culturală' al Guvernului României.
Aceste ilegalităţi constatate de DNA şi Curtea de Conturi, la sesizarea noastră, au continuat pe toată perioada mandatului lui Iorgulescu în Guvernul PNL – UDMR al României. Aceste fărădelegi se încadrează, în textul de lege care reglementează achiziţiile publice, la categoria „infracţiune în formă continuată”.
Iniţial, a existat un dosar de cercetare penală nr. 279 din 2007 la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Această instituţie a încercat să plaseze cazul la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, motivul fiind declinarea competenţei, DNA necunoscând taina adunării, considerând că prejudiciile găsite şi la Patrimoniului Naţional, în urma afacerilor dubioase cu firma lui Iorgulescu, nu pot fi cumulate (2005 + 2006) şi de aceea nu depăşesc un milion de euro, cifra limită a competenţei lor. Se pare că o pereche de caltaboşi cu ţuica aferentă şi conturile fotbaliştilor deschid pofta de mâncare a procurorilor DNA în legătură cu statul de drept. Primim circ mediatic şi justiţie pe pâine televizată, marca DNA. Stranie această apetenţa a DNA-ului, în condiţiile în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a retrimis dosarul DNA, motivând că prejudiciul depăşeşte milionul de euro. Numai că aceasta cifră - care, în cazul nostru, i-a blocat psihologic pe procurori - se referă la alt gen de cazuri, ci nu la corupţia din interiorul Guvernului României.

Acestei firme, Star Media Music SRL, intimatul Iorgulescu Adrian i-a încredinţat, printre altele, şi drepturile de difuzare a imaginii programului „Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007”, după care Ministerul Culturii şi Cultelor condus de el a cumpărat aceste drepturi sub forma a 12.000 de DVD-uri necesare promovării imaginii României...
Firma înfiinţată de intimatul Iorgulescu Adrian este aceeaşi care a profitat de suferinţa domului Cornel Constantiniu şi de buna credinţă a doamnei Angela Similea, furându-le banii cuveniţi ca drepturi de autor şi drepturi conexe, urmare a prestaţiilor lor pe coloana sonoră a filmului “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”. Filmul, regizat de Cristian Mungiu şi finanţat de Centrul Naţional al Cinematografiei, se afla, fireşte, în pe teritoriul de „responsabilitate” al aceluiaşi Iorgulescu.
Aceiaşi firmă înfiinţată de intimatul Iorgulescu Adrian are relaţii comerciale cu Ministerul Afacerilor de Externe (MAE), tot în beneficiul imaginii României (!!!), primind 40.000 de euro de la ministerul mai sus amintit pentru un spectacol a cărei coregrafie fusese realizată de nevasta intimatului, doamna Liliana Iorgulescu.

De unde oare flegma cu care tratează pârâtul Iorgulescu Adrian justiţia Română? Oare NUP-urile date cu atîta largheţe de procurori pînă acum să-i dea fostului ministru Iorgulescu atîta tupeu încât să-şi permită să trimită un fax la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care să-şi anunţe absenţa? Cât de apărat se simte Iorgulescu de mafiile din poliţie, procuratură şi justiţie, despre care vorbea d-nul Mitrea mai deunăzi? Date fiind gravele încălcări ale legii peste care au trecut cu prea mare uşurinţă procurorii, nu pot să nu mă gândesc că Mitrea avea dreptate.
Lipsa repetată a dosarului de urmărire penală a lui Iorgulescu de la arhiva Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, lipsa numelui meu şi al lui Iorgulescu de pe avizierul aceleiaşi instituţii mă duc cu gândul la aceeaşi mafie. Numele meu pe acest avizier ar fi atras presa... Presupun că cineva nu doreşte ca acest dosar să fie public. Oare să fie adevărate mesajele pe care le primesc pe toate căile - cum că e inutilă toată acestă acţiune a mea şi a consilierului MCC, funcţionarul public Marius Marian Şolea (în condiţiile în care totul este aranjat deja în favoarea lui Iorgulescu, chiar şi aici la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), că judecătorii vor rezolva dosarul astfel încât să nu se nască periculosul precedent în care un fost ministru să fie condamnat pentru faptele sale...? Să fie adevărate toate acestea?
Mai trebuie spus că atât eu cât şi funcţionarul public Marius Marian Şolea, consilier în Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional ne vom adresa insţantelor europene în cazul în care grupul infracţional condus de Iorgulescu Adrian nu va avea parte de un tratament corect...
Să fie vorba, dat fiind atitudinea intimatului Iorgulescu, despre efectele acelui raport secret al KGB-ului (recent declasificat la Moscova), unde se vorbeşte despre ce trebuie să se întâmple cu justiţia, cultura, industria, societatea civilă ş.a.m.d. din ţările fostului bloc comunist?!
Îl auzeam recent pe Radu Moraru vorbind, în emisiunea lui, despre oamenii-conserve, infiltraţi încă de acum douăzeci de ani în societatea românească pentru a o distruge, din interior, odată activaţi. Se precizează în acel document cum trebuiesc distruse editurile, bibliotecile, reperele de moralitate, cultură şi civism ale românilor. Oare este întâmplător, în acest context, că bugetul culturii scrise pentru evenimente a fost zero lei sub mandatul lui Iorgulescu, în 2006, iar în anii următori câteva milioane, „la mişto”, pentru agreaţi? Situaţia a generat, cum se ştie, protestul Uniunii Scriitorilor din România, proteste ale asociaţiilor editorilor şi difuzorilor de carte, protest şi apel pentru salvarea culturii române, iniţiat de academicianul Nicolae Breban, la care au aderat peste o mie de oameni de cultură români din întreaga lume?!
Se vorbeşte acolo despre resursele naturale, energie, drumuri... Nici muzicienii nu sunt uitaţi în acel raport – directivă a KGB. Toţi marii artişti ai României care însemnaseră ceva în fostul regim trebuiau marginalizaţi, iar locul lor trebuia ocupat de non-valori în care casele de producţie urmau să pompeze promo şi publicitate. Cultura română, spiritualitatea românescă, adică tot ce ne defineşte ca entitate în Europa, trebuiau distruse pe toate segmetele lor şi înlocuite cu false valori, cu nimic. Ziariştii, oamenii de televiziune se bucură de o atenţie specială în acest document. Tot ce ar fi putut însemna dezbatere pe probleme reale, de esenţă, trebuia să dispară din sfera interesului public, mass-media trebuind să se ocupe numai de crearea, impunerea şi amplificarea unor false probleme menite să abată atenţia de la adevăratele subiecte.
Foştii şefi ai serviciilor secrete române, purtătorii de cuvânt ai aceloraşi instituţii, au declarat public, în repetate rânduri că, după anul 1989, aceste servicii NU au acţionat în interesul statului Român... Cât de întâmplatoare mai pot fi considerate accidentele după asemena declaraţii? Dar după un asemenea comunicat de presă? ...unele editoriale vor fi publicate, altele nu. Incidental, desigur.
După douăzeci de ani suntem exact acolo unde trebuia să fim. Trist este că românii au ajutat la executatea acestui plan. Nu mai este mult şi această proiecţie, despre care vorbea Brucan la un moment dat, se va sfârşi. Numai câteva luni de acum înainte mai avem dreptul de a fi proşti! Curând se vor termina cei douăzeci de ani „propovăduiţi”!
Îi aştept la următoarele termene date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică 5 şi 18 iunie, ora 9, pe toţi vectorii de opinie, destoinici ziarişti ai patriei, ca şi pe noii slujitori ai statului de drept.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie str. Batiştei nr. 25, sector 2 Bucureşti – secţia penală.
Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA): 'Referitor la sesizarea făcută de domnul Florin Chilian, am răspuns încă de la data înregistrării acesteia că noi nu am dat NUP în cazul Iorgulescu, ci am declinat cauza, nefiind de competenţa noastră. Nu ne poate acuza nimeni de lipsă de bunăvoinţă, pentru că la noi se lucrează pe bază de legi, nu pe bunăvoinţă, deci noi nu putem încălca legea, pronunţându-ne în lipsa competenţei”, declară Livia Saplacan, purtător de cuvânt al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA).” 13 ianuarie 2009