Cupa Presei la făcut paste, mâncat și băut-viteză, câștigată de Mishu de la D-ale Gurii

Deprimat că a ratat ediţia din acest an a concursului Dă jos burta! pe motiv că avea cu 50 de grame sub limita categoriei BURTOŞI, Mishu a renunţat să mai dea vina pe juriu şi cântarele made-n China şi s-a pus pe treabă. Aşadar, în colţul din dreapta, mai tăcut din fire, pentru că nu e frumos să vorbeşti cu gura plină.. MISHUUUUU! E al nostru şi am fi fost subiectivi, dacă nu vorbeam despre şansele lui reale de a-şi spulbera competiţia. Ei, bine, Mishu a câştigat, detaşat, (n.r. în faţa competiţiei deloc acerbe, putem spune, pentru a ne păstra verticalitatea), marea distincţie de mâncător şi băutor-n viteză, precum şi premiile sponsorilor. Dar mai bine citiţi povestea lui despre viaţă, mâncare şi antrenamentele asiduue pentru concurs...
De mic mi-a plăcut bucătăria! La 5 ani i-am dat foc. Apoi tata m-a pus s-o zugrăvesc la loc şi atunci mi-am descoperit pasiunea pentru gătit. M-am născut în România, în 59 – anul porcului, aşa că toate premizele erau favorabile pentru o carieră în gastronomie.
Am urmat cursurile liceului de Electronică, însă, în armată, m-au pus bucătar şef (bine, eram responsabil de marmite, dar tot un fel de şef!).
În televiziune am intrat tot -cu firele-n mână-! Culmea, când am ajuns la Brava, aveam un şef a cărui singură grijă era să mă întrebe -câte fire ai lipit azi?-... aşa am ajuns să lipesc fire prin bucătărie și am cunoscut-o pe Lili. Am ajuns mai mult din glumă în emisiunea ei, însă cei de la Brava au luat gluma în serios şi... a trecut mai bine de jumătate de an, de când o încu..., pardon, o ajut în faţa camerelor.
D-ale gurii s-a născut spontan: sunt prototipul omului care trebuie să semneze protecţia muncii atunci când intră în bucătărie! Încerc să învăţ să gătesc, dar o fac în felul meu: fără toceală, fără teze şi mereu cu zâmbetul pe buze. Dacă aţi ieşit vreodată din bucătărie cu un bandaj de leucoplast pe deget, atunci uitaţi-vă sâmbăta la emisiunea mea (Cum care? D-ale Gurii. Cum unde? Pe brava, de la 12.30), şi nu o să vă mai simţiţi singuri!
După o jumătate de secol de viaţă am învăţat multe, însă – cu siguranţă – nu o să ajung (şi nici nu trebuie să ajung) vreodată un maestru bucătar. Bucătăria înseamnă, înainte de toate, VIAŢĂ! Iar eu, la 50 de ani, sunt aproape un Nemuritor! :) Aaaa, şi am mai învăţat ceva, până să mă însor nu credeam că făcăleţul poate fi aşa de bun pentru familie! Dar nu mă plâng. Singurul protest, la care am participat cu plăcere, a fost petiția La Brava e foame mare!
http://www.petitieonline.ro/petitie/la_brava_e_foame_mare-p35592052.html
Da-ți un vot, că vă mănânc!

Comentariile sunt de prisos, aşa că... MÂNCĂCIOŞI DIN TOATE ŢĂRILE: FERIŢI-VĂ!

Al vostru,
brav MISHU