Parinti spontani, copii creativi…

Putem spune despre spontaneitatea ca este o stare naturala de manifestare a omului, vizibila mai ales la copii atunci cand ei se joaca sau se exprima liber, fara constrangeri. Esentiala in dezvoltarea creativitatii, spontaneitatea, pe care o avem de fapt cu totii inauntrul nostru, se manifesta ca o forma autentica de exprimare a emotiilor, de dezvoltare a propriului mod de a fi in raport cu ceea ce ne inconjoara, a unui mod creativ. Ea este capacitatea de a da un raspuns nou la o situatie veche si de a da un raspuns adecvat la o situatie noua. Astfel, ea conduce la dezvoltarea creativitatii, la formarea capacitatii de adaptare si integrare in grupuri, la un comportament adecvat relatiei si situatiei fara un efort deosebit din partea copilului.
Copilul mic este cel mai aproape de starea de spontaneitate. Daca urmarim copiii care se joaca, vom descoperi un univers intreg de emotii, reactii, raspunsuri la situatii noi, toate foarte creative si originale. Copiii reusesc sa se joace si sa comunice inca inaintea aparitiei limbajului. In timpul prescolaritatii, in jocul simbolic, apare si acel “ca si cum” sau joaca “de-a….”. Este semnul ca intelectual, communicational si afectiv, copilul se poate desprinde de momentul prezent si de situatia lui actuala si poate gestiona o conventie care incepe odata cu jocul si se termina odata cu el. Jocul este o alta lume si un alt spatiu. Joaca in aer liber este un alt mod de a intra in contact cu spontaneitatea noastra si a copiilor nostri, cu conditia sa reuseasca sa se lase in voia jocului departe de constrangeri si interdictii.
“ Uite ce am construit eu din nisip, este un castel” ne spune copilul cu mainile murdare de nisip, dar mandru de el. “Si eu am ornat tortul alaturi de mama, am facut floricele”, povesteste alta fetita cu frisca pe ochi si pe hainute, dar bucuroasa.
De multe ori, joaca copiilor nostri si libertatea lor in aceasta joaca ii ajuta sa caute solutii noi, sa aiba initiativa, sa capete incredere in ei si sa se mandreasca cu reusita lor.
Implicarea parintilor in diferite activitati alaturi de copii stimuleaza de multe ori manifestarea libera si creativa a copilului. “Ce iti place sa faci?” “Haide sa pictam impreuna”, “Sa mergem cu totii in parc”
Temerile, grijile parintilor de a face bine, de a nu gresi, exigentele exaggerate din partea lor, a profesorilor sau a altor adulti cu care copilul are o relatie importanta blocheaza spontaneitatea copilului, iar acesta devine la randul lui anxios, preocupat sa nu greseasca, sa nu se abata de la model si de la regului. Pricipalele consecinte se reflecta in modul in care copilul relationeaza, modul in care se exprima in anumite situatii, in capacitatea de a avea initiative si a oferi raspunsuri noi.
Educatia copilului prescolar, realizata predominant in gradinita, sustine de multe ori un nucleu centrat pe varietatea informatiilor si domeniilor de studiu: pian, limbi straine, matematica, pictura, teatru, sport etc. Aceasta varietate ar putea fi folosita in vederea identificarii si valorificarii potentialului si aptitudinilor punand accentual pe obtinerea unor raspunsuri creative si in acord cu dorinta copilului de a participa cu placere la acele activitati.
Raspunsuri precum “Nu stiu” sau “N-am invatat” pot fi evitate prin incurajarea copilului sa se manifeste liber si faca asa cum simte si cum vede el. Un copil timid, anxios, care nu poate sa se afirme poate fi ajutat sa isi descopere capacitatea de a fi spontan, de a face lucruri in modul propriu si de a fi incantat de ceea ce a reusit.
De ce este important sa dezvoltam creativitatea copilului si sa lasam spontaneitatea sa se manifeste? Pentru ca punctul maxim de creativitate este in prescolaritate si scolaritatea mica, pana la pubertate cand intreaga energie a copilului va fi absorbita de transformarile de care va avea parte in drumul catre adolescenta si maturitate. Un copil prescolar va reusi sa foloseasca un material in locul altuia, pe cand unul mai mare va abandona sarcina pentru ca nu va avea exact materialul de care are nevoie. Putem spune ca spontaneitatea din copilarie este axa flexibilitatii si originalitatii de mai tarziu, a capacitatii de a gasi solutii noi, neobisnuite, originale, rezolvari inedite, iesiri din situatii dificile. Pe de alta parte, starea de spontaneitate este insotita si de o stare emotionala si afectiva de incredere, deschidere, usurinta de a realiza ceva, placere si cresterea capacitatii de efort. Se spune adesea ca este cel mai usor sa faci ceea ce iti place. Iar ceea ce iti place este foarte aproape de ceea ce in mod natural esti inclinat sa faci.
Intrarea in scoala presupune din partea copilului efortul de a se adapta la o varietate de relatii noi si de a a suporta stresul inerent schimbarii, cerintelor, frustrarii. Copiii se deosebesc foarte mult in scolariatea mica in functie de cum a fost perioada anterioara. Sunt copii care se adapteaza usor si pentru care orice sarcina este o provocare, o placere. Ei sunt deschisi, curiosi, dornici, increzatori, pot comunica usor, pot intra in relatii armonioase cu alti copii si adulti, pot deveni autonomi mai usor decat cei care sunt excesiv de atasati de mediul lor familia, se tem de ceea ce este nou, se ingrijoreaza ca nu vor face fata, isi manifesta mereu anxietatea si frica, neincrederea in capacitatile lor. Sunt pasi mari si dificili atat intrarea in scoala cat si perioada scolaritatii mici. Adesea parintii remarca schimbarea totala a copilului lor dintr-unul vesel si comunicativ intr-unul inhibat si trist sau agresiv.