Tipare in educatia si cresterea copiilor

BUCURESTI - 11 ianuarie 2007

Comunicat tip General in Educatie / Cultura


CPAP – Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie a constat in cadrul activitatilor derulate cu copii, parinti si adolescenti ca exista tipare specifice care au o frecventa ridicata si care se constituie in autentice handicapuri in cresterea si dezvoltarea emoţionala a copiilor.

Promovarea conceptului de « parinte spontan » este receptata ca o forma de evolutie sociala. Prin « parinte spontan » intelegem acel om care isi utilizeaza resursele sale autentice in relatia cu copilul sau copiii, care lasa sa se manifeste ceea ce simte si ceea ce este in el, permitand copilului sau adolescentului sa exprime deschis ceea ce simte, sa aiba initiative, sa-si dezvolte autonomia. Totusi principala dificultate o constituie faptul ca exista numeroase rezistente, stereotipii, actiuni provocate de teama si neincredere. In numeroase cazuri am constatat ca forma pe care o capata aceste stari este una de « tipar », de mod de acţiune stereotip. Noi am început sa le identificam si sa le descriem cu scopul de a veni in ajutorul celor care sunt parinti si implicit, de a contribui la dezvoltarea societatii romanesti asa cum este ea, in anul 2007.
Consideram ca aceste tendinte sunt specifice stilului educational romanesc si invitam presa sa se aplece asupra lor pentru ca in copiii de azi se regasesc adultii care vor construi viitorul iar parintii constituie jaloane principale prin rolul educational pe care il detin.
Aceste tipare sunt o invitatie la o discutie, la o analiza sau autoanaliza. Tiparele devin « retete de educatie », modalitati de anulare a spontaneitatii si creeaza dificultati in dezvoltarea emoţionala a copilului, in capacitatea sa de a simti ca este iubit, de a intelege autoritatea. Parcurgandu-le veti constata cu surprindere ca va veti regasi in ele si ca ati copilarit cel putin alaturi de una sau de alta dar poate ca parinti va doriti sa deveniţi autentici in relatiile cu copiii vostri.

Educatia a fost privita dintotdeauna ca o modalitate nobila de a asigura cresterea si dezvoltarea armonioasa si echilibrata a copilului. Cu toate acestea, multe tipare educationale sunt departe de a ajuta copilul sa evolueze din punct de vedere psihologic. Si toate acestea pentru ca nici un parinte nu este perfect iar inainte de toate este om.
Iata tiparele asa cum sunt ele in Romania:
•« Copilul dresat» - frica este valoarea promovata. Dupa principiul “copilul trebuie sa stie de frica” pentru ca numai asa va face lucrurile bine avand bine intiparit in minte ce i se va intampla daca va gresi sau nu va face anumite lucruri.
•« Copilul amenintat» – amenintarea (valoarea principala) este folosita ca o metoda de prevenire a unor eventuale fapte ale copilului cum ar fi refuzul de a manca, de a-si face temele, de a-si face ordine (“daca nu mananci te dau la tigani”, “daca nu-ti faci temele te duc la scoala de corectie”)
•« Copilul conditionat» - Valoarea promovată de aceşti părinţi este bunul material. Parintii folosesc recompense, promisiuni, unele exagerate, multe dintre ele nerespectate, pentru a-l determina sa faca chiar si cele mai simple lucruri. (“daca esti cuminte o sa-ti aduca Mos Craciun un sac plin cu jucarii”). Acest comportament conduce la dezamagirea copilului si la scaderea increderii in cel ce i-a facut promisiunea. Recompensele nu mai au curand nici un efect iar promisiunile devin doar niste vorbe goale in care nici parintii nici copiii nu mai cred.
•« Copilul nestiutor » - « Protectia proiectata » pare sa fie valoarea principala a acestor parinţi. Ei incearca sa ascunda adevarul sau chiar folosesc minciuni pentru a rezolva situatiile considerate mai delicate (decesul, divortul, conflictele) mergand pe ideea ca cel mic nu intelege mare lucru din ceea ce se intampla, ca-l vor afecta prea mult sau ca nu are rost sa le stie asa cum sunt ele in realitate. Copilul insa simte ceea ce se intampla si este afectat atat de ceea ce se intampla cat si de lipsa cuvintelor care denumesc acele lucruri.
•« Copilul refuzat» - Valoarea lor principala este maturitatea. Ei considera ca numai adultii pot sti, cunoaste, intelege. Evitarea, amanarea sau refuzul unor raspunsuri, discutii, probleme pe care copilul le ridica este modul obisnuit de raportare la minor– adesea i se spune copilului ca va intelege cand va fi mai mare, ca nu este de varsta lui aceasta discutie, dar aceste conduite nu fac altceva decat sa induca confuzie, neincredere si sa suscite o curiozitate si mai mare din partea copilului.
•« Copilul pacalit » – Centrarea parinţilor este pe scop. Nu contează cum il ating, important este sa-l atinga. Este vorba de pacaleala pe care parintii o folosesc pentru a determina copilul sa manance, sa faca la olita, sa doarma. Atentia copilului este distrasa cu altceva si in acest timp copilul este pacalit sa manance sau sa faca o alta actiune, ca si cum ar fi preferabil sa nu-si dea seama ce face sau sa nu aiba vreo reactie.
•« Copilul de fier» - Raţiunea sau cenzura este valoarea centrala. Interzicerea exprimarii gandurilor si emotiilor pentru ca parintii considera ca e util copilului sa invete anumite clisee politicoase si sa nu spuna lucruri « despre care nu se vorbeste ». Copiii au tendinta de a povesti si de a vorbi destul de mult despre ceea ce vad, ce aud, ce invata, despre lucrurile noi din jurul lor, de a-si exprima emotiile cu privire la situatiile prin care au trecut si daca acestea sunt inhibate spunandu-le ca sunt prostii sau ca e rusine sa plangi, ca nu este voie, efectele vor aparea mai tarziu cand vom avea de a face cu un copil tacut, retras, inexpresiv.
•« Copilul batut » – Părintele se centraza pe pedeapsa ca forma de educatie, lovirea copilului apare in momentul in care parintele este extrem de nervos si considera ca altfel copilul nu intelege. De asemenea, apartenenta “bataii” la educatie este de multe ori un lucru mostenit si invatat din familie (“bataia e rupta din rai”, “unde da mama creste”)
•« Copilul derutat» - Acesti parinti exprima problemele de cuplu care interfereaza cu rolurile lor de parinti. Lipsa unor limite si reguli, momente in care un parinte interzice un lucru copilului, celalat ii permite, reguli care sunt valabile azi dar maine nu mai sunt, o oscilatie in comportamentul parintilor care nu permite structurarea si asimilarea unei conduite, a unor norme si valori de catre copil.
Toate acestea se transforma in blocaje ale comunicarii, punand distanta intre parinte si copil, care inceteaza sa mai asculte spusele adultului si actioneaza in virtutea unor automatisme impiedicand exprimarea autentica si intelegerea de catre parinte a faptelor asa cum se petrec ele.
Nu afirmam ca numai asa se cresc copiii in Romania ci doar ca exista tipare pe care, pe masura ce le descoperim este bine sa lucram cu ele, sa le prelucram, formam, adaptam cerintelor realitatii. Dar pentru toate acestea este nevoie sa le punem in cuvinte, sa le descoperim originea si sa decidem daca vrem sa le folosim in educatia copiilor nostri.

Despre C.P.A.P.- Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie

In scopul de a veni in intampinarea celor care sunt parinţi si celor care isi doresc sa devina, CPAP pune la dispoziţie un « Taram al spontaneitaţii” care este deschis momentan in Bucureşti si Timisoara in fiecare sambata, intre orele 10 – 16. In acest taram sunt invitati parintii si copiii, la intalnirea cu psihologi, intr-un spatiu creat special pentru aceasta. Spatiul este conceput pentru copiii prescolari.
Colegii care doresc sa creeze si in alte oraşe aceste « Taramuri ale spontaneitatii » sunt rugati sa ne contacteze.
In aceiaşi serie de manifestari, in Timisoara se va organiza un work – shop pe tema « Parintele spontan » in care sunt invitaţi sa participe parinti, educatori, psihologi, psihodramatisti, etc.
Director: psiholog Claudiu Ganciu

CPAP - Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
Persoană contact Bucuresti: Cristina Calarasanu
Persoana contact Timisoara : Marinela Antal
(021)326 40 43
0729 752 145
0722 453 906

centrupsihologie@gmail.com

Permalink: https://www.comunicatedepresa.ro/c-p-a-p-centrul-de-psihologie-de-actiune-si-psihoterapie/tipare-in-educatia-si-cresterea-copiilor