Prima conferinţă de presă a ediţiei din acest an şi Charta Festivalului de Muzică Veche Miercurea Ciuc

Festivalul de Muzică Veche
Miercurea Ciuc. Fondat 1980
15-22 iulie 2007


Precizări privind manifestările din acest an

Potrivit Statutului care determină şi stabileşte profilul activităţii Centrului Cultural Judeţean Harghita, instituţia îşi asumă răspunderea şi în anul 2007 pentru organizarea „Festivalului de Muzică Veche Miercurea Ciuc. Fondat 1980”, în condiţii optime.

Sintetizând experienţa profesională şi organizatorică de până acum, bazată pe concluziile ediţiilor precedente, s-a elaborat în trei limbi – maghiară, română şi engleză – o Chartă a festivalului, care defineşte pe de o parte profilul manifestării, creionând trecutul şi tradiţiile acesteia, ce cuprind mai mult de un sfert de secol, iar pe de altă parte stabileşte modalităţile de organizare şi desfăşurare ale festivalului.

Iniţiatorul Chartei este muzicologul clujean de talie internaţională, profesorul Francisc László, bun cunoscător al evoluţiei de până acum a manifestării, teoretician experimentat al fenomenului numit muzică veche, care a acceptat pe perioada acestui an responsabilitatea postului de director artistic al festivalului. De menţionat că atât în definitivarea Chartei, cât şi în alcătuirea proiectului de program, a primit un sprijin substanţial din partea celor doi consilieri ai festivalului, Mihail Ghiga şi Radu Rădescu din Bucureşti.

În spiritul celor cuprinse în documentul menţionat, publicul va avea posibilitatea reconsiderării moştenirii legate de acest festival.

“Festivalul de Muzică Veche din Miercurea-Ciuc a luat fiinţă în 1980, ca o manifestare colectivă a formaţiilor de profil din Transilvania. Fondatorii au considerat ca fiind muzică veche creaţia muzicală a epocilor trecute, interpretată pe instrumente de epocă, respectiv copiile lor moderne, în manieră istorică. Având în vedere faptul că în anii 1980 muzica veche nu s-a predat în instituţiile de învăţământ artistic din România, iar contactele artiştilor noştri cu specialiştii şi sursele de informaţii din străinătate erau sporadice şi cenzurate, în anumite perioade chiar interzise, repertoriul festivalului s-a axat, în principal, pe arta de ansamblu a Renaşterii şi a Barocului timpuriu, mai puţin pretenţioasă din punct de vedere tehnic. În anii din urmă, datorită deschiderii istorice a României spre Europa, ceea ce a facilitat cultivarea unor relaţii vii şi fructuoase cu protagoniştii genului din străinătate, profilul manifestării s-a îmbogăţit (a) prin integrarea repertoriului baroc, inclusiv a muzicii de factură concertantă, de virtuozitate, precum şi a muzicii medievale, (b) prin programarea unor artişti şi ansambluri din afara Transilvaniei şi, mai ales, de peste hotare, (3) prin abordarea muzicii vechi în contextul ei teatral şi coregrafic de epocă şi (4) prin extinderea festivalului asupra unui număr semnificativ de localităţi din judeţul Harghita. Aceste îmbogăţiri ale profilului nu au afectat câtuşi de puţin caracterul festivalului.
Organizatorii îşi exprimă gratitudinea faţă de înaintaşii care, în condiţii istorice vitrege, au pus bazele unui festival muzical cu un specific bine definit, cu largi posibilităţi de dezvoltare, cu şansa de a se înscrie printre manifestările de profil reprezentative ale Europei.” – se menţionează chiar la începutul Chartei (vezi Anexa nr. 1), iar suita de concerte din acest an a fost alcătuită deja conform acestor clarificări.

Referitor la intenţii şi proiecte, supunem atenţiei presei textul interviului pe care dl. Francisc László, directorul festivalului, l-a dat Biroului de Presă a manifestării, în care, pe lângă multe altele, vom găsi precizări clare privind integrarea festivalului într-un mod firesc în limitele stabilite de practica internaţională ale genului.

„Muzica veche, în sens general, este un concept lax, care cuprinde creaţii şi practici muzicale din trecutul mai îndepărtat. Oricare operă a lui Bach este o muzică veche, tot aşa şi stilul vechi al cântecului popular maghiar, descoperit de Béla Bartók în bazinul Ciucului şi al Gurghiului, în 1907, sau muzica de cult lamaistă din Tibet. Conceptul englezesc early (deci nu „old” sau „ancient”) music, ceea ce germanii disting prin sintagma Alte Musik (cu A mare) sau maghiarii prin lexemul régizene, scris într-un singur cuvânt (nu „régi zene”, cum ar fi gramatical corect) este mult mai restrâns. El se referă la acea muzică cultă de sorginte europeană care se execută potrivit uzanţelor de interpretare ale epocii în care ea a fost compusă. Conceptul este astfel definit în mai multe lexicoane de referinţă. Creaţiile lui Bach scrise pentru instrumente cu claviatură şi coarde pot fi cântate foarte frumos pe piane moderne Steinway sau Yamaha, cu rafinata tehnică pianistică a secolului al 21-lea şi într-o concepţie interpretativă pe măsura acesteia. Cu totul altfel ni se înfăţişează ele executate la clavecine sau clavicorduri de epocă, respectiv, cópii moderne ale acestora, într-o concepţie şi cu mijloace interpretative proprii epocii lui Bach. Muzicologia a dezvăluit destul de multe informaţii despre digitaţiile lui Bach care pentru pianiştii moderni sunt de neînţeles, iraţionale. „Earlymusicistul” însă ştie că aceste digitaţii sunt factori-cheie ai unei dicţiuni muzicale particulare. Dacă artistul le înţelege şi le urmează, în acele digitaţii ni se adresează însuşi Bach. Violonistul specializat în muzica veche abordează în mod analog şi repertoriul de vioară din trecut. Marile lucrări de sinteză privind arta interpretării, scrise în deceniul 1750, dintre care cele mai cunoscute sunt cele ale lui Johann Joachim Quantz, Carl Philipp Emanuel Bach şi Leopold Mozart, constituie instrumente de lucru foarte preţioase atât pentru muzicologi cât şi pentru interpreţi. Acest „ce şi cum” retrospectiv al practicii interpretative s-a născut în zorii secolului 20, avându-i ca pionieri pe clavecinista Wanda Landowska şi pe gambistul Christian Döbereiner. De atunci, noi şi noi generaţii au aderat la acest curent, lărgind, dar şi diferenţiind tot timpul conţinutul noţiunii. În 1992, am susţinut la Graz o conferinţă despre istoria încetăţenirii în Transilvania a acestui concept, ceea ce, în ultimă instanţă, face parte din istoria integrării noastre europene. În conferinţa mea, m-am referit pe larg şi la mişcarea de muzică veche al cărei forum a fost festivalul de la Miercurea Ciuc, fondat în 1980, interzis în 1986. Când am scris-o, nu am putut să prevăd că acest proces va continua cu atâta succes.”

Numărul proiectelor muzicale stabilite până acum a ajuns la cifra 24.

După cum apreciază dl. Francisc László, constituie o mare cinste pentru festival faptul ca un ansamblu cum este Clemencic Consort a acceptat să fie prezent la manifestarea din Miercurea Ciuc, deoarece acest ansamblu de mare prestigiu a jucat un rol de importanţa istorică în domeniul muzicii vechi. Pe lângă ei mai putem conta pe o serie de spectacole de mare valoare.

Dintre seriile tematice ale festivalului, preconizat să acopere 8 zile din mijlocul lunii iulie, putem aminti cea intitulată „Shakespeare în muzică”, în cadrul căreia vor fi prezentate spectacole dramatice muzicale, inspirate din piesele marelui dramaturg britanic, cu concursul unor artişti din Teatrul Naţional de Operetă precum şi de la Opera Naţională din Bucureşti, respectiv cu participarea lui Mary Collins şi a lui Adrian Butterfield din Anglia, a ansamblurilor Collegio Stravagante din Bucureşti şi Passamezzo din Cluj-Napoca.

Comemorarea lui Georg Philipp Telemann (1681-1767) va beneficia de o zi specială, marcată prin două concerte: unul oferit de violonista Melinda Béres, celălalt, de Ansamblul Baroc Transylvania.

O zi specială va fi rezervată aşa-numitei muzicii tradiţionale, având ca protagoniştii pe Kobzos Kiss Tamás, Erdal Salikoglu şi Ansamblul Passamezzo din Cluj-Napoca. Muzica în stil italian va fi reprezentată de programul Monteverdi prezentat de ansamblul clujean Flauto Dolce, respectiv, şi de cel susţinut de trioul alcătuit din Ilse L. Herbert, Ciprian Câmpean şi Erich Türk, cu piese ale Barocului şi Rococoului italian. Ziua muzicii în stil francez va fi marcată prin concertul de clavecin susţinut de Erich Türk, respectiv, prin cel al ansamblului francez „Les basses réunis”.

În afara celor menţionate, vor fi prezenţi în festival cu un program bogat Adrian Butterfield şi Laurence Cummings (Marea Britanie), organiştii Steffen Schlandt şi Wilhelm Schmidts (Braşov), ansamblurile Codex (Sf. Gheorghe-Braşov), La Follia (Timişoara), Schola Gregoriana Monostorinensis (Cluj-Napoca), The Harmonious Blacksmiths, Lyceum Consort (Bucureşti) şi Kvinterna (Cehia), iar concertul final va fi susţinut din nou de Orchestra de Cameră Ciuc, sub conducerea muzicală a lui Ulrike Titze (Germania).

Nu se înregistrează schimbări esenţiale nici în ceea ce priveşte organizatorii şi susţinătorii festivalului, deoarece Charta susmenţionată stabileşte într-o perspectivă mai mare competenţa şi responsabilitatea acestora. Se poate deja afirma cu certitudine, că Orange România, ca şi în anul precedent, doreşte să fie sponsorul principal al festivalului, fapt ce denotă importanţa şi aprecierea de care se bucură manifestarea. Direcţia festivalului, în frunte cu d-na directoare Emese Karda, împreună cu organizatorii, precum şi angajaţii Centrului Cultural Judeţean Harghita şi membrii Fundaţiei Thalia vor încerca să facă tot posibilul pentru ca în locaţiile stabilite – şi cu preponderenţă în Miercurea Ciuc – muzicienii şi iubitorii de frumos să se regăsească mulţumiţi sub semnul pasiunii comune pentru tot ceea ce înseamnă muzica veche.

Biroul de Presă a Festivalului de Muzică Veche Miercurea Ciuc. Fondat 1980.

Anexa Nr. 1.

Charta Festivalului de Muzică Veche din Miercurea-Ciuc
(Varianta de text în limba română)

Festivalul de Muzică Veche din Miercurea-Ciuc a luat fiinţă în 1980, ca o manifestare colectivă a formaţiilor de profil din Transilvania. Fondatorii au considerat ca fiind muzică veche creaţia muzicală a epocilor trecute, interpretată pe instrumente de epocă, respectiv copiile lor moderne, în manieră istorică. Având în vedere faptul că în anii 1980 muzica veche nu s-a predat în instituţiile de învăţământ artistic din România, iar contactele artiştilor noştri cu specialiştii şi sursele de informaţii din străinătate erau sporadice şi cenzurate, în anumite perioade chiar interzise, repertoriul festivalului s-a axat, în principal, pe arta de ansamblu a Renaşterii şi a Barocului timpuriu, mai puţin pretenţioasă din punct de vedere tehnic. În anii din urmă, datorită deschiderii istorice a României spre Europa, ceea ce a facilitat cultivarea unor relaţii vii şi fructuoase cu protagoniştii genului din străinătate, profilul manifestării s-a îmbogăţit (a) prin integrarea repertoriului baroc, inclusiv a muzicii de factură concertantă, de virtuozitate, precum şi a muzicii medievale, (b) prin programarea unor artişti şi ansambluri din afara Transilvaniei şi, mai ales, de peste hotare, (3) prin abordarea muzicii vechi în contextul ei teatral şi coregrafic de epocă şi (4) prin extinderea festivalului asupra unui număr semnificativ de localităţi din judeţul Harghita. Aceste îmbogăţiri ale profilului nu au afectat câtuşi de puţin caracterul festivalului.
Organizatorii îşi exprimă gratitudinea faţă de înaintaşii care, în condiţii istorice vitrege, au pus bazele unui festival muzical cu un specific bine definit, cu largi posibilităţi de dezvoltare, cu şansa de a se înscrie printre manifestările de profil reprezentative ale Europei.

1. Festivalul se desfăşoară la Miercurea-Ciuc şi în alte localităţi ale judeţului Harghita, în timpul verii. El durează opt zile, de duminică până în duminica următoare. Data exactă a unei ediţii se face publică, cel târziu, în prima zi a ediţiei precedente.

2. Având în vedere că, în epoca regimului totalitar, timp de patru ani, festivalul a fost interzis, pentru a evita duplicitatea sau informarea incorectă, ediţiile lui nu se numerotează. Pe tipăriturile mai importante se va menţiona: „Festivalul de Muzică Veche Miercurea-Ciuc. Fondat în 1980”.

3. Organizatorul principal al festivalului este Centrul Cultural Judeţean Harghita (CCJH), al cărui întreg personal este angrenat în pregătirea şi desfăşurarea acestuia. Pe afişele şi caietele-program ale festivalului se indică drept organizatori şi Primăria Municipiului Miercurea-Ciuc, Consiliul Judeţean Harghita şi respectiv Fundaţia Thalia. Aportul lor financiar va fi prevăzut în bugetele acestora, iar contractele de colaborare dintre CCJH şi acestea se vor semna în cursul lunii ianuarie a fiecărui an.

4. Drept co-organizatori, se menţionează în caietul-program toate instituţiile care găzduiesc gratuit manifestări ale festivalului. Data, locul, programul şi condiţiile organizatorice ale acestora se vor fixa într-un Protocol semnat de director şi directorul – în cazul bisericilor, părintele paroh – al instituţiei respective.

5. Susţinătorii festivalului sunt personale juridice bugetare care contribuie cu sume substanţiale la desfăşurarea festivalului. Printre susţinători se menţionează şi instituţiile bugetare străine (ambasade, centre culturale, institute), chiar dacă ele susţin financiar doar una dintre manifestări. Condiţiile colaborării cu susţinătorii sunt cele decise de ei, potrivit uzanţelor lor.

6. Sponsorii festivalului sunt fundaţii, societăţi şi alte organizaţii nonguvernamentale, precum şi persoane fizice care consimt să susţină financiar festivalul. Condiţiile colaborării cu aceştia se negociază de la caz la caz de către director şi se includ într-un contract. Contractele de sponsorizare se pot semna până în ziua trimiterii la tipar a afişului şi a caietului-program. Logo-urile sponsorilor vor fi reproduse pe afişul şi în caietul-program al ediţiei actuale, precum şi pe pliantul ediţiei următoare, în ordine alfabetică. Sumele cu care sponsorii contribuie la acoperirea cheltuielilor sunt confidenţiale.

7. Sponsorul principal al festivalului este persoana fizică sau juridică care contribuie cu cea mai mare sumă la realizarea acestuia, cel puţin 20% din bugetul total. Acesta poate primi o pagină întreagă în caietul-program şi poate avea şi alte pretenţii deosebite privind promovarea imaginii sale. Suma cu care sponsorul principal contribuie la acoperirea cheltuielilor este confidenţială.

8. Partenerii media ai festivalului sunt organele de presă – electronică şi tipărită – care se angajează să difuzeze informaţii, scrieri publicistice sau emisiuni dedicate manifestării. Condiţiile colaborării cu aceştia se fixează într-un protocol semnat de directorul festivalului şi reprezentantul fiecărui organ de presă în parte.

9. Directorul festivalului este directorul Centrului Cultural Judeţean Harghita. Acesta poartă întreaga răspundere morală, organizatorică şi financiară pentru pregătirea şi desfăşurarea festivalului, şi este singurul îndreptăţit să semneze contracte şi protocoale privind probleme legate de festival.

10. Directorul artistic al festivalului este o personalitate de prestigiu a vieţii muzicale, care se bucură de încrederea directorului. Fără a se implica în mecanismul organizatoric şi financiar al seriei de manifestări, el răspunde, global, de strategia de dezvoltare artistică, repertoriul şi nivelul interpretativ al festivalului. El avizează din punct de vedere artistic propunerile de programare ale consilierilor artistici şi poate face propuneri de programare în nume propriu. Propunerile sale vor fi supuse aprecierii consilierilor artistici. La solicitarea directorului, el este obligat să-şi justifice deciziile în faţa acestuia. Directorul artistic nu poate fi un interpret programat în festival. El îşi desfăşoară activitatea neremunerat.

11. Consilierii artistici ai festivalului sunt personalităţi muzicale cu veleităţi şi disponibilităţi manageriale, ataşate festivalului, care se bucură de încrederea directorului şi a directorului artistic. Urmărind îndeaproape evenimentele vieţii muzicale, ei contactează artişti şi ansambluri, ale căror prestaţii s-ar putea integra în profilul festivalului, tratează cu aceştia, verifică ofertele lor şi, în caz de perspective favorabile, le recomandă pentru a fi programate. Aspectele artistice ale propunerilor lor se supun aprecierii directorului artistic care, în cazuri extreme, le poate respinge. Aspectele financiare ale propunerilor lor sunt apreciate şi, de la caz la caz, negociate de director şi se materializează în contractele pe care el urmează să le semneze. Consilierii artistici sunt retribuiţi pe baza unui contract-cadru încheiat cu directorul festivalului.

12. Secretarul artistic al festivalului este un colaborator intern al CCJH. El răspunde de redactarea caietului-program şi a programelor de sală, în trei versiuni (română, maghiară, engleză). Indicaţia „bun de tipar” o poate da numai dacă obţine nihil obstatul directorului artistic. În perioada dintre două festivaluri, secretarul artistic desfăşoară o activitate de cercetare a trecutului festivalului, în vederea editării unui almanah care se va difuza cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la prima ediţie (în 2010).

13. Biroul de presă al festivalului constă dintr-un şef de birou, numit de director, şi un secretar, numit de director la propunerea şefului de birou.
Şeful de birou răspunde de redactarea, în trei versiuni (română, maghiară, engleză), a Buletinului de presă al festivalului, care apare lunar, începând din luna septembrie a anului precedent, săptămânal, timp de o lună înainte de prima zi a festivalului, apoi zilnic, începând cu preziua şi până în a doua zi după încheierea acestuia. El răspunde de convocarea şi desfăşurarea eficientă a conferinţelor de presă care au loc în zilele în care apare un număr al Buletinului. După festival, în termen de două luni, el va preda directorului, pentru arhivare, dosarul de presă al ediţiei, care va cuprinde atât lista bibliografică, cât şi textul integral al tuturor ecourilor de presă ale festivalului.
Secretarul biroului de presă răspunde de transmiterea promptă a Buletinului către organele de presă, inclusiv prin pagina web a festivalului.
Personalul biroului de presă este retribuit pe baza unui contract încheiat cu directorul. La solicitarea şefului de birou, după necesităţi, directorul mai poate numi şi retribui şi alţi colaboratori ai acestui serviciu, decât cei doi mai sus menţionaţi.

14. Artiştii invitaţi ai festivalului sunt contactaţi prin consilierii artistici. Recomandările lor trebuie să fie însoţite de o fotografie-portret şi un CV actualizat al artistului (eventual înregistrări CD sau DVD), extrase de presă privind prestaţiile sale şi programul asupra căruia s-a căzut de acord cu acesta (eventual încă un program, pentru a se putea alege dintre ele). Recomandarea va trebui să cuprindă şi informaţii privind pretenţiile financiare ale artistului şi discuţiile purtate, o evaluare a cheltuielilor de deplasare, data preferată a artistului şi datele posibile, data până la care se poate răspunde respectivului, precum şi alte detalii, de la caz la caz. Această recomandare va trebui să fie trimisă prin e-mail atât directorului, cât şi directorului artistic, care se vor consulta cu privire la propunere şi vor răspunde consilierului în termen de cel mult o săptămână, primul cu privire la aspectele administrative şi financiare, iar cel de al doilea, cu privire la aspectele artistice, consilierul urmând să continue corespondenţa cu artistul şi cu directorii, atât timp cât va fi cazul. Este de dorit ca până cu două luni şi jumătate înaintea primei zile a festivalului să se profileze programul definitiv şi până cu o lună înaintea primei zile a festivalului să se finalizeze semnarea contractelor de către artistul ca prestator şi directorul ca beneficiar. Din textul fiecărui contract va face parte şi programul care urmează să fie executat, ceea ce va exclude posibilitatea schimbărilor de program în ultimul moment.
În cazul formaţiilor permanente, procedura va fi aceeaşi. În plus, consilierul va trebui să verifice dacă persoana de contact este îndreptăţită să poarte tratative în numele formaţiei şi dacă are capacitatea organizatorică de a-şi mobiliza colaboratorii pentru a se respecta fiecare literă a contractului.

15. Tipăriturile festivalului sunt:
A) afişul general, care conţine datele esenţiale ale festivalului: denumirea, data, organizatorii, susţinătorii, logo-urile sponsorului principal şi ale celorlalţi sponsori, lista partenerilor media;
B) pliantul, care conţine programul sumar al festivalului şi care se difuzează începând cu două luni şi jumătate înaintea primei zile a festivalului;
C) caietul-program, care se difuzează contra cost începând cu prima zi a festivalului şi conţine:
a) o copertă pe a cărei pagină frontală se imprimă denumirea manifestării (cu addendumul „Fondat în 1980”), data şi lista localităţilor în care se va desfăşura aceasta, iar pe ultima, mulţumiri către coorganizatori, susţinători, sponsori şi parteneri media,
b) pagina de titlu şi
c) verso-ul acesteia care, împreună, conţin toate datele afişului, precum şi lista coorganizatorilor,
d) mesaje,
e) un tabel sinoptic al datelor principale privind toate evenimentele care vor avea loc la Miercurea-Ciuc (ziua şi ora, locul, denumirea evenimentului şi a protagonistului/iştilor, pagina la care se află programul respectiv); în continuare, aceleaşi date, grupate pe localităţi, pentru manifestările din afara oraşului reşedinţă de judeţ, în ordinea alfabetică a localităţilor,
f) programul detaliat al fiecărei manifestări (până la nivelul titlurilor părţilor din lucrările pluripartite), fiecare pe o pagină separată, într-o tehnoredactare cât se poate de unitară,
g) prezentarea, în articole de dimensiuni reduse şi aproximativ egale, a fiecărui artist, în ordine alfabetică, apoi, în articole de aceeaşi mărime, a fiecărui ansamblu, tot în ordine alfabetică,
h) reclame;
D) programe de sală fotocopiate, care sunt paginile de program menţionate la C/f, prevăzute cu un antet comun.

Redactată în limbile maghiară, română şi engleză, această Chartă devine document oficial în ziua în care directorul şi directorul artistic o semnează. Ei o vor putea semna numai după ce se vor fi consultat asupra textului cu ceilalţi trei organizatori, menţionaţi în articolul 3, precum şi cu consilierii, şi vor fi cumpănit eventualele propuneri de îmbunătăţire ale acestora.

Directorul Festivalului de Muzică Veche, Miercurea Ciuc
Emese Karda

Directorul Artistic al Festivalului de Muzică Veche, Miercurea Ciuc
Francisc László


Anexa Nr. 2.

“În curând şi publicul nostru va deveni internaţional”

Interviu cu dl. Francisc László, profesor muzicolog, directorul artistic al Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc

Francisc László s-a născut în 1937 la Cluj-Napoca. În 1959 a absolvit Academia de Muzică „Gh. Dima”, obţinând în 2003 titlul de doctor în muzicologie. Este şef de catedră, profesor universitar la Academia de Muzică din Cluj-Napoca. Specialităţi: muzică de cameră, organologie (cursuri de măiestrie), muzicologie (masterat). În perioada 1970-1991 a predat şi la Şcoala Superioară de Muzică din Bucureşti. Între anii 1958 şi 1971 a susţinut concerte – pe lângă cele din România – în Bulgaria, Estonia, Germania, Lituania, Rusia. Începând din 1992 a susţinut conferinţe în Austria, Elveţia, Germania, Japonia, Moldova, Ucraina şi Ungaria. Este un autor trilingv (maghiară, română, germană), studiile sale fiind traduse şi în limbile engleză, franceză şi japoneză. O mare parte a lucrărilor sale abordează viaţa şi opera lui Bartók, publicând, de asemenea, volume dedicate lui Bach, Liszt, Enescu, Kodály, Brăiloiu. Este autorul a sute şi sute de studii şi a semnat mai mult de 2000 de articole. Este distins de Academia Română (1980), Ministerul Culturii din Ungaria (1981, 1982), Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1982, 1983, 2003) şi Fundaţia Kriterion (1998). A primit un premiu pentru întreaga sa operă din partea Uniunii Naţionale a Artiştilor Ungari (2006), precum şi Crucea de Onoare a Austriei (2002). Timp de 10 ani a fost preşedintele Asociaţiei Române Mozart, şi, ca atare, directorul Festivalului Mozart din Cluj-Napoca (1991-2001).

Stimate Francisc László, aţi fost solicitat şi aţi acceptat statutul de director artistic al ediţiei de anul acesta al „Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc. Fondat în 1980” şi aţi iniţiat elaborarea unei Charte. Ce este şi la ce serveşte acest document?

Redactată în trei limbi, Charta noastră română-maghiară-engleză, la a cărei definitivare am primit un ajutor de mare valoare atât de la doamna director Emese Karda, cât şi de la consilierii bucureşteni ai festivalului, Mihai Ghiga şi Radu Rădescu, pe de o parte, stabileşte profilul festivalului şi recapitulează succint trecutul său de mai bine de un sfert de secol, iar pe de altă parte, prescrie pentru viitor modul lui dezirabil de organizare şi desfăşurare. Nu doresc să evoc aici acele incertitudini de conţinut şi bâlbâieli organizatorice din anul trecut, care au făcut necesară elaborarea acestui document. Pentru mine este doar important să le depăşim.

Unde aţi trasa dv. limitele „muzicii vechi”, concept-cheie în denumirea şi profilul manifestării? Ce prestaţii muzicale-artistice încap în festival?

Nu eu trasez limitele, ci practica internaţională, la care ne aliniem. Muzica veche, în sens general, este un concept lax, care cuprinde creaţii şi practici muzicale din trecutul mai îndepărtat. Oricare operă a lui Bach este o muzică veche, tot aşa şi stilul vechi al cântecului popular maghiar, descoperit de Béla Bartók în bazinul Ciucului şi al Gurghiului, în 1907, sau muzica de cult lamaistă din Tibet. Conceptul englezesc early (deci nu „old” sau „ancient”) music, ceea ce germanii disting prin sintagma Alte Musik (cu A mare) sau maghiarii prin lexemul régizene, scris într-un singur cuvânt (nu „régi zene”, cum ar fi gramatical corect) este mult mai restrâns. El se referă la acea muzică cultă de sorginte europeană care se execută potrivit uzanţelor de interpretare ale epocii în care ea a fost compusă. Conceptul este astfel definit în mai multe lexicoane de referinţă. Creaţiile lui Bach scrise pentru instrumente cu claviatură şi coarde pot fi cântate foarte frumos pe piane moderne Steinway sau Yamaha, cu rafinata tehnică pianistică a secolului al 21-lea şi într-o concepţie interpretativă pe măsura acesteia. Cu totul altfel ni se înfăţişează ele executate la clavecine sau clavicorduri de epocă, respectiv, cópii moderne ale acestora, într-o concepţie şi cu mijloace interpretative proprii epocii lui Bach. Muzicologia a dezvăluit destul de multe informaţii despre digitaţiile lui Bach care pentru pianiştii moderni sunt de neînţeles, iraţionale. „Earlymusicistul” însă ştie că aceste digitaţii sunt factori-cheie ai unei dicţiuni muzicale particulare. Dacă artistul le înţelege şi le urmează, în acele digitaţii ni se adresează însuşi Bach. Violonistul specializat în muzica veche abordează în mod analog şi repertoriul de vioară din trecut. Marile lucrări de sinteză privind arta interpretării, scrise în deceniul 1750, dintre care cele mai cunoscute sunt cele ale lui Johann Joachim Quantz, Carl Philipp Emanuel Bach şi Leopold Mozart, constituie instrumente de lucru foarte preţioase atât pentru muzicologi cât şi pentru interpreţi. Acest „ce şi cum” retrospectiv al practicii interpretative s-a născut în zorii secolului 20, avându-i ca pionieri pe clavecinista Wanda Landowska şi pe gambistul Christian Döbereiner. De atunci, noi şi noi generaţii au aderat la acest curent, lărgind, dar şi diferenţiind tot timpul conţinutul noţiunii. În 1992, am susţinut la Graz o conferinţă despre istoria încetăţenirii în Transilvania a acestui concept, ceea ce, în ultimă instanţă, face parte din istoria integrării noastre europene. În conferinţa mea, m-am referit pe larg şi la mişcarea de muzică veche al cărei forum a fost festivalul de la Miercurea Ciuc, fondat în 1980, interzis în 1986. Când am scris-o, nu am putut să prevăd că acest proces va continua cu atâta succes.

Din punct de vedere artistic-profesional, la ce noutăţi se poate aştepta în 2007 amatorul de muzică interesat de festival?

Nu am cuvinte pentru a exprima cât de mare cinste este pentru noi că anul acesta apare pe scenă, la Miercurea Ciuc, Clemencic Consort de la Viena. Acest ansamblu de mare prestigiu a jucat în istoria muzicii vechi un rol, fără îndoială, de importanţă mondială. Pot să vă dau şi un alt exemplu care are nevoie de oarecare explicaţii, dar sper ca explicaţiile să nu lumineze numai cazul în sine ci şi esenţa practicii de a face muzică veche. Compozitorul austriac Carl Ditters von Dittersdorf, care pe vremuri a slujit şi în orchestra episcopului Patachich de la Oradea, are un binecunoscut Concert de contrabas „în Mi major”. Azi, coardele contrabasului acordându-se în cvarte, Mi-La-re-sol, din motive de comoditate, contrabasiştii îl cântă în Mi, deşi Dittersdorf îl compusese în Re, pentru un contrabas acordat în manieră vieneză, în La-re-fa diez-la. În ianuarie, l-am vizitat la Basel pe dl. Botond Kostyák, virtuoz şi profesor de contrabas, născut la Cluj-Napoca, care îşi desfăşoară activitatea la Lyon şi Basel, care mi-a prezentat întreaga documentaţie aferentă de istoria muzicii, respectiv, a instrumentului, şi s-a declarat a fi gata să cânte la noi versiunea originală – poate prima oară de la epoca lui Dittersdorf încoace.

Ce ne promit zilele tematice ale festivalului? În ce măsură se leagă tematica de evenimente actuale, de aniversări?

Mărturisesc că, pe mine, aceste tematizări şi aniversări mă entuziasmează mai puţin decât pe unii dintre colaboratorii mei. Melinda Béres nu va cânta integrala celor 12 Fantezii pentru vioară solo de Telemann, pentru că marele contemporan al lui Bach a murit acum 240 de ani! Dar recunosc că aceste titluri generice au un impact pozitiv asupra interesului public. Nu vom face uz de ele în măsură abuzivă.

Ce rămâne permanenţă din concepţia şi practica de până acum a festivalului? Ce va asigura caracterul său local şi carpatin, cum va fi el şi mai european?

Se păstrează tot ce este valoare artistică autentică şi se încadrează în profilul circumscris Chartei. Ca să încep cu valoarea cea mai proeminentă: doamna Mary Collins din Londra va pune în scenă un spectacol şi va dansa şi anul acesta. Cealaltă revelaţie a ediţiei trecute, formaţia Kvinterna din Cehia se va întoarce şi ea, cântăreţul-lautist Kobzos Kiss Tamás, de asemenea. Concertul de închidere va fi oferit şi de data aceasta de Orchestra de Cameră din Ciuc, din nou sub conducerea violonistei germane Ulrike Titze. Dintre valorile autohtone, anul trecut au fost întrucâtva marginalizate ansamblurile Passamezzo din Cluj-Napoca şi Codex din Sfântu Gheorghe. Anul acesta le asigurăm o audienţă mai favorabilă. Desigur, acestea nu sunt decât câteva exemple pozitive izolate. Dar şi programul general, care se apropie de definitivare, va dovedi că festivalul nostru ţine la valorile sale.

Planuri de perspectivă?

Mandatul meu primit de la doamna director Karda este de un an. Poate că domnia sa îl va prelungi, poate şi starea sănătăţii mele va face posibilă colaborarea şi pe mai departe. În imaginea mea de viitor asupra festivalului, acesta se va integra – nu peste mult timp! – în reţeaua unitară a vieţii internaţionale de muzică veche. Despre fiecare festival al nostru vor apărea cronici în Early Music şi Alte Musik Aktuell (reviste internaţionale de prim rang ale acestui gen de practică muzicală), precum şi în Muzsika din Budapesta care, deşi este o revistă de specialitate de o extrem de largă deschidere, întotdeauna a avut o atitudine deosebit de pozitivă faţă de cauza muzicii vechi. În curând şi publicul nostru va deveni internaţional. Noi oferim programe de care merită să se intereseze toţi amatorii de muzică veche din toată Europa. Să poftească, să se convingă!

Interviu de Gábor Cseke