COLOANA DAINUIRII NOASTRE

In Piata Mica, recent restaurata general, ocazionat de organizarea expozitiei ''Tezaure Umane Vii'' - expozitia etalon si simbol a proiectelor Muzeului ASTRA dedicate promovarii valorilor spirituale ale identitatii noastre, in anul 2007 a aparut un obiectiv de sculptura monumentala in lemn, inspirata din modestul instrument folosit la tesutul lanii, de catre tarancile maramuresene, numit ''fusul cu zurgalai''. Creatie artistica remrcabila, inzestrata cu cateva modele decorative ce apartin patrimoniului simbolistic arhetipal al romanilor, coloana din stejar, inalta de 5,5 m, este opera unui taran de geniu, pe nume Petru Godja (zis ''Pupaza''), din Valea Stejarului, Maramures, unul dintre cei dintai creatori populari (tarani) primiti in Academia Artelor Traditionale din Romania.
De un simbolism elaborat, de o incredibila complexitate si profunzime (dovada a cunostintelor intime de semnatica ancestrala, asimilata prin tainele de nepatruns ale mecanismelor traditiei, de transmitere orala), coloana trateaza, de o maniera arhitecturala, sculpturala si decorativa, absolut impresionanta, intreg destinul istoric al neamului romanesc, din perspectiva diacronic-culturala, semnificand dainuirea unui neam, de sorginte preistorica si cu o continuitate multimilenara, in vatra etnogenezei sale.
La temelia monumentului este un ghizd de fantana ale carui grinzi de stejar definesc, prin ''rosturile'' incheieturilor de la capete (romanii le numeau ''rostre''), insasi temelia poporului roman constand din cuprinderea si simbioza a doua popoare: dacii si romanii. Fantana, de cea mai veche forma tipologica, in care ghizdul doar protejeaza ochiul limpede de apa (din care te adapi ingenunchind si luandu-ti singur apa, pentru potolirea setei), apare ca monumentul primordial al tuturor asezarilor omenesti, simbolizand ospitalitate funciara. Ea se alatura fantanii medievale (reconstituita) din Piata Mare, sugerand faptul ca, deopotriva satul si orasul aveau, inca de la fondarea lor, menirea de a primi drumetii si calatorii lumii, cu bratele deschise, de a-i adapa si hrani. Pe ghizdul fantanii, sprijina o cruce avand inconjurat centrul sau, cu un ''colac'', decorat cu celebra ''funie maramureseana''. Crucea ''pusa'' pe fantana simbolizeaza esenta spiritualitatii noastre crestine si temelia de spirit a neamului nostru, din mosi-stramosi, de la daco-romani increstinati in sec. II de Sf. Andrei.
Funia colacului si a tuturor elementelor circulare de pe fus, reprezinta simbolul comuniunii spirituale a celor doua ''jumatati'' ale unei comunitati si a destinului inseparabil dintre cei vii si cei morti. La baza fusului, fixat in ''miezul crucii'', sunt ''zurgalaii'' (un montaj din piese avand capetele retezate piezis, ansamblate printr-o imperechere si petrecere plina de rigoare si mister, sugerand amestecul tuturor neamurilor calarete ce au trecut peste noi, timp de un mileniu, si care s-au ''frant'' fie plecand aiurea, fie lasandu-se asimilate, in timp, de neamul romanilor, tolerant si primitor, statornic in vatra stramoseasca, nicidecum aventurier si niciodata jinduind la pamantul si bunurile altora. Capetele principalelor piese din aceasta constructie (lucrate cu uimitor talent, numai de taranii maramureseni) sunt decorate cu ''dintele de lup'', semn ca desi nu s-au indepartat de credinta crestina, taranii nostri au pastrat, ''nesmintit'', veacuri la rand, pana aproape de vremurile de astazi, obiceiul invocarii simbolice a spiritului totemic al lupului pentru protectia curtii si casei, a familiei, comunitatii si neamului, dovada incontestabila a sincretismului nostru religios.
Pe cele patru fete ale coloanei, deasupra ''zurgalailor'', apar patru rozete ''incolacite'', doua dintre ele, cu cate sase raze, simbolizand cultul soarelui (semn distinctiv, clasic, al popoarelor indoeuropene), celelalte doua avand o tratare spiralata a rozetei centrale, simbolizand miscarea planetelor, scurgerea anotimpurilor, lunilor, zilelor si noptilor, sensul miscarii fiind cel al astrelor. Intre cele doua constructii formate din trunchiuri de romburi suprapuse (simbolizand trecerea succesiva, prin epoci istorice cu structuri economico-sociale felurite), ambele avand deasupra un romb aplatizat (simbolizand etapa de sinteza a constructiei unitatii statale), avem o rasucire a fusului (o miscare ''in torsada''), identica formei stalpilor caselor din Gorj, decor ce simbolizeaza insasi dainuirea neamului, trecerea sa prin toate vicisitudinile, plierea sa pe toate cutele unor vremuri contorsionate, cu forta ''custarii'' ( a supravietuirii, in sensul ramanerii noastre in leganul si spiritul propriei etnogeneze, dar intr-o urcare necontenita spre inalt, realitate care a generat, din partea savantilor straini, expresia ''poporul roman, un miracol''.
Iesind din valtorile istoriei, din procesul involburat de amestecul cu toate semintiile, asezate vremelnic sau statornic printre noi, de faceri si desfaceri a structurilor social-politice, decoratiunea coloanei se termina cu un ''cer senin'', luminat de patru ''sori'', inlauntrul celor patru cercuri, stralucind (semnal al increderii in ziua de maine), cate doua spice de grau, in forma de V, semn care simbolizeaza speranta in victoria poporului roman, in viitor. Apoi, fusul patrulater al coloanei se rotunjeste si se ingusteaza la varf, devenind sageata care sfideaza orizontul.
Instalarea ''Coloanei dainuirii noastre'' in Piata Mica schimba paradigma culturala a acestui spatiu istoric, dupa aceeasi logica (pe care o gasesc absolut identica), ca si in cazul ''Coloanei infinitului'', a lui Constntin Brancusi, la Targu Jiu. Simbolistica majora (dincolo de toata expresivitatea detaliilor decorative) a Coloanei ''lui Pupaza'', prin forta impresionanta imprimata in toate creatiile monumentale ale maramuresenilor (portile inalte, bisericile din lemn, a caror ''sageata'' a turlei, inspirata de monumentele gotice, ''urca'' de la 57 m, in cazul celei din Surdesti la 76 m, in cazul celei ridicate, recent, la Sapanta), confruntata cu monumentul cel mai inalt din Piata Mica (Turnul Sfatului) genereaza - puse fata in fata - ideea dialogului dintre culturile rurala si orala cu cea urbana si aulica, dintre cea romana si cea saseasca invitand in final la dialogul culturii nationale cu cea europeana. In ultima istanta, aceasta este insasi esenta provocarii Capitalei Culturale Europene, Sibiu 2007, exprimata prin sintagma ''Sibiu – orasul culturilor''.
In contextul particular al structurii etnosociale a Sibiului (depopulat dupa 1990, intr-o proportie larg majoritara, de populatia germana), Primaria Sibiului (si volens-nolens si Asociatia Culturala Europeana-Sibiu 2007, prin faptul, dorit cu insistenta, ca primarul sa fie si presedintele Asociatiei) s-au orientat, predilect, spre martorii istorici ai cetatii medievale: monumentele istorice si patrimoniul istoric (si artistic) al Muzeului Brukenthal, la randul sau, un obiectiv istoric. La randul nostru, locuitorii cetatii, de origine romana (azi, imens majoritari), suntem determinati, in conditiile limitarii capitalei cultural-istorice la frontierele fizice (topice) ale cetatii Sibiului (in timp ce luxemburghezii si-au asociat un amplu teritoriu international, format din zonele cele mai semnificative din Belgia, Franta si Germania, in planul unei istorii medievale comune), voim a ne proiecta (si revela) propria identitate culturala, pe care nu o putem afirma mai deplin, mai revelator si mai semnificativ, decat prin valorile culturii traditionale. Implinim astfel, dorinta exprimata de Baritiu de a argumenta, ca niciodata destinul istoric al Sibiului, nu s-ar fi implinit si rotunjit pe masura celor petrecute fara contributia Hinterlandului satelor romanesti dinprejur.
Expozitia generica ''Tezaure Umane Vii'' pentru programul nostru din 2007, Galeriile de Arta Populara (instalate la parterul Casei Artelor), Studioul ''ASTRA Film'' (situat in mansarda imobilului de la nr. 12 din Piata Mica), primesc, intr-o masura semnificativa si revelatoare, prin coloana infipta in centrul istoric al Sibiului, suprema sansa de a fi ambasadorii acreditarii propriei noastre identitati.
Prin sugerarea functiei indeplinite de instrumentul (banal, preistoric), care a inspirat sculptura monumentala, aceea de unealta activa ce indeplineste functia ''torsului'', acest monument, de tipul ''coloanelor'', devine expresia simbolica a insasi devenirii noatre istorice, caci ce altceva este existenta in plan cultural a popoarelor lumii, a celor care nu au jucat un rol militar agresiv, care nu au avut tentative expansioniste, care nu au stat la baza progreselor tehnice universale si nici la temelia marilor reforme culturale-artistice, fiind ''condamnati'' la o existenta introvertita (refugiindu-ne in folclor), decat ''un tors'' molcom si discret, cel mai adesea in intimitatea caselor noastre, din caierul istoriei universale.
In vremea tacerii, izvoarele scrise, a uitarii sau ignorarii cancelariilor straine, infirma sau ignora existenta nostra si lucrarea noastra fundamentala in istorie, aceea de a lucra pamantul, in derularea anonima a obligatiilor indatinate, timp de un mileniu (mileniul migratiei popoarelor nomade), de a da stapanilor vremelnici dijma (zeciuiala) din roada pamantului si din toate bunurile subpamantului (sare si pacura, fier si aur), supravietuind miraculos, noi ne-am ''tors'', ''urzit'' si ''tesut'' propria noastra identitate culturala, purtata spre veacul XXI prin forta impresionanta a Traditiei orale. Arhiva institutiei noastre, fabuloasa, atat filmica cat si fotografica, cu proiectele sale cinematografice si expozitionale, sustine cu aplomb si mai ales cu argumente irefutabie, acel program preluat din Recomandarile (1989 si 1999) si Conventiile UNESCO (2004 si 2005) si constand in insasi paradigma superioara a sec. XXI: pastrarea identitatii culturale nationale sau comunitare, definita prin sintagma ''patrimoniul cultural imaterial'' si botezata ''Tezaure umane vii''.
Iata in ce mod se cere privita si ''inteleasa'' ''Coloana dainuirii noastre'', asezata in Piata Mica a Sibiului, in zilele de debut al unei noi Capitale Culturale Europene, in anul 2007. Iata care este principalul mesaj cultural adresat de Muzeul ASTRA unei Europe intregi (care ne-a cuprins recent in structurile sale organice): esenta cultural-istorica a Sibiului (si prin extensiune, a Ardealului si chiar a Romaniei) este multiculturalitatea, iar datoria noastra sacra, deopotriva a romanilor si sasilor, a maghiarilor si rromilor, este sa o cultivam, sa o aparam si sa o promovam in cadrul programului comun, in semn de respect pentru ctitoriile inaintasilor si in semn de mare raspundere pentru pastrarea policromiei culturale a Europei.
Meritul unui taran septuagenar din Maramures, Petru Godja, va ramane de-a pururi acela, de a fi instalat la kilometrul 0 al Culturii europene din anul 2007, o coloana simbol a identitatii cultural-traditionale a poporului roman, ''coloana dainuirii noastre''.


Prof. dr. Corneliu Bucur