Funcţiile parentale
BUCURESTI - 18 martie 2015
Comunicat tip Produse / Servicii in Educatie / Cultura, Media / Publicitate, Social
Dorinta de a asigura o buna ingrijire copilului, de a-l ajuta sa fie echilibrat emotional si de a se adapta unei lumi in continua schimbare reprezinta reperele dupa care se ghideaza orice parinte.
In realitate, copilul se dezvolta armonios si sanatos atunci cand sunt indeplinite cu bine functiile parentale, sistematizate in literatura de specialitate astfel:
Acceptarea responsabila a sarcinii de a satisface nevoile copilului. Aceasta functie depinde de cunoasterea acestor nevoi, dar si de emotiile pozitive, de dragostea pe care copilul o traieste in relatia cu parintele. El are atat nevoi de baza (sete, foame, caldura, etc), cat si nevoi psihologice (de dragoste si securitate, de stimulare, de experiente noi, de responsabilitati, de a fi laudat si recunoscut ca fiind capabil).
Capacitatea de a interactiona pozitiv cu copilul. Este capacitatea parintelui de a se angaja pozitiv in trairile si in jocul copilului, care are nevoie de experiente noi, de o permanenta stimulare cognitiva si emotionala care sa-l invete despre lumea inconjuratoare.
Abilitatea de a percepe copilul in mod realist - depinde de starea /situatia prin care trece parintele; asteptarile fata de copil modifica perceptia realista a acestuia.
Abilitatea de a-si stapani durerea si agresivitatea si de a a nu le revarsa asupra copilului. Aceasta consta in capacitatea parintelui de a amana reactiile negative din momentele de stres. Parintele imatur nu reuseste sa dezvolte mecanisme adaptative bazate pe relatia de placere de a fi cu copilul.
Asteptari realiste fata de capacitatea copilului de a coopera. In dezvoltarea copilului exista perioade in care capacitatea acestuia de a coopera este diminuata. Daca asteptarile parintelui privind cooperarea copilului sunt nerealiste, el va fi frustrat si se va simti neconfirmat in rolul lui, ajungand sa fie violent fizic si emotional cu acesta.
Abilitatea de a fi empatic cu copilul. Dezvoltarea mentala si integritatea sociala a copilului depind de capacitatea parintelui de a rezona afectiv cu acesta, de a-i impartasi starile si nevoile.
Capacitatea de a considera prioritare nevoile copilului fata de nevoile proprii. Se bazeaza pe maturitatea parintelui. Pe un parinte imatur, nevoile copilului il frustreaza si il determina sa fie agresiv.
Cea mai dificila, dar si cea mai provocatoare functie parentala este impunerea unor limite ferme. In anumite perioade ale dezvoltarii copilului, mai putin cooperante, dar importante pentru conturarea sinelui sau, acesta are nevoie de autoritate parentala care sa-i creeze o stare de siguranta si calm.
Parintele care foloseste strategii eficiente este cel care limiteaza/interzice respectand autonomia si individualitatea copilului. El explica rational, convinge, bazandu-se pe un set de reguli pe care trebuie sa le respecte toti.
Astfel, copilul disciplinat, fara violenta, invata sa se autocontroleze dar si sa-i controleze pe ceilalti, fiind competent pe plan social. Pentru a se confrunta cu societatea, el are nevoie de aceste limite care sa-i dezvolte abilitatile de a trai in armonie cu ceilalti, de a tine cont de nevoile lor, pentru a-si satisface propriile dorinte.
Uneori, exercitandu-si aceasta functie, parintele confunda mijloacele de disciplinare cu tipare comportamentale traditionale, bazate pe o severitate excesiva, pe criterii de conduita absolute, care nu ingaduie abateri. Pedepsele prea aspre, abuzul emotional vor avea, insa, un impact negativ asupra dezvoltarii copilului.
Pe de alta parte, la fel de riscant este si parintele care nu este capabil sa interzica nimic. Prin dorinte neimplinite imediat, care ii solicita asteptarea si eforturile sustinute, copilul se proiecteaza in viitor. Fara acestea el nu are pentru ce sa se mobilizeze, fiind si nefericit si izolat social.
Din punct de vedere psihologic, profilul parintelui matur se bazeaza pe cateva caracteristici care tin de personalitate, de comportamente, de atitudini si valori: sa fie centrat pe copil; sa interactioneze adecvat cu copilul; sa faciliteze dezvoltarea copilului; sa se bucure de copil; a aiba o perspectiva pozitiva asupra vietii; sa fie receptiv, flexibil; sa aiba incredere in sine.
Astfel, parintele iubitor si atent este centrat pe copilul sau, fiind empatic si actionand cu sens in relatia cu acesta. Pentru el nevoile copilului sunt prioritare. Individualizand ingrijirea in functie de particularitatile lui, va permite copilului o crestere progresiva a libertatii si autonomiei lui, facilitand invatarea si dezvoltarea lui.
Logoped, psiholog clinician, Irina Mandache
Despre Gradinita Elite
GRADINITA ELITE, SECT. 4 BUCURESTI, GRADINITA ACREDITATA DE MIN. EDUCATIEI NATIONALE
-
Emilia Stanciu
-
Pentru telefon si e-mail click aici
- GRADINITA ELITE