4 luni, 3 saptamani si 2 zile in premiera si in exclusivitate la HBO Romania

Despre film

Filmul cronichează 24 de ore de coşmar din viaţa unei studente care, din dorinţa de a face bine unei colege, are de înfruntat ineptitudinea, răutatea, brutalitatea şi dezumanizarea semenilor ei – deşi sunt exponenţi ai sistemului comunist, toţi cei ce-o agresează/abuzează fizic şi psihic pe Otilia sunt mai întâi de toate oameni cu liber arbitru ce nu-şi pot justifica mârşăvia prin scuze comode de genul „aşa era pe atunci”; alţii au preferat să moară cu demnitatea intactă.

Unul dintre marile atuuri ale peliculei îl reprezintă interpretarea echilibrat-impecabilă a întregii distribuţii, de la Anamaria Marinca, ce nu poate fi altfel decât cutremurător de naturală, la Laura Vasiliu (o Găbiţa deopotrivă victimă neajutorată şi manipulatoare neruşinată) şi până la, mai ales, Vlad Ivanov (un domn Bebe grijuliu şi binevoitor dar, dacă se cere, şi mizerabil şantajist şi violator).

Filmat din mână şi jucat degajat, 432 respectă cu sfinţenie stilului filmic „de artă” independent, dar o face cu un elegant şi inteligent aplicat twist. În consecinţă, atât filmarea fără şina aferentă cât şi montajul mai puţin conformist şi încadraturile cel mai adesea „nefireşti” (scene statice cu comeseni ce nu intră cu toţii în cadru sau, invers, pendulări atot-cuprinzătoare ale camerei între două personaje ce şi-au început dialogul înainte ca reflectorul să le descopere) sunt pe deplin justificate, susţinând la nivel tehnic un subiect crâncen (avortul ilegal într-o Românie scufundată totalmente în cenuşiu), spus în cuvinte puţine dar poignante de un scenarist ce pare a cunoaşte teribil de bine femeia română optzecistă (şi, în consecinţă, o admiră plin de respect, după cum merită) şi dominat de incertitudini, teamă şi nefericire.


Fişa tehnică

Regia şi scenariul: Cristian Mungiu
Imagine: Oleg Mutu
Montaj: Dana Bunescu
Scenografie: Mihael Poenaru
Costume: Dana Istrate
Producători: Cristian Mungiu & Oleg Mutu
Distribuţia: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov, Alexandru Potocean, Ion Sapdaru, Adi Carauleanu, Teodor Corban, Luminiţa Gheorghiu, Mădălina Ghiţescu.

Premii interne şi internaţionale

•Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, 2007 – Palme d’Or şi premiul FIPRESCI pentru cel mai bun film

•Festivalul Internaţional de Film de la Palm Springs, 2007 – premiul FIPRESCI pentru cea mai bună actriţă, Anamaria Marinca şi Laura Vasiliu

•Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastian, 2007 – premiul FIPRESCI pentru cel mai bun film al anului

•Hollywood Film Festival, 2007 – premiul Hollywood World

•Festivalul Internaţional de Film de la Stockholm, 2007 – premiul pentru cea mai bună actriţă, Anamaria Marinca şi Calul de Bronz pentru lung-metraj

•Festivalul Internaţional de Film Transilvania, 2007 – premiul pentru cel mai bun lungmetraj românesc, premiul pentru tânără speranţă (Anamaria Marinca) şi premiul special TIFF 2007

•Academia Europeană de Film – Premiul pentru cel mai bun film şi pentru cel mai bun regizor european al anului

•GOPO 2008 – premiul pentru cel mai bun film de lung-metraj, cea mai bună regie, cea mai bună actriţă în rol principal (Anamaria Marinca), cel mai bun actor într-un rol secundar (Vlad Ivanov), cea mai bună actriţă într-un rol secundar (Laura Vasiliu), cea mai bună imagine, cel mai bun sunet, cea mai bună scenografie, premiul pentru tânără speranţă (Laura Vasiliu) şi premiul publicului (pentru filmul cu cel mai mare succes la box office în 2007)

•Asociaţia Criticilor de Film din Chicago – Premiul pentru cel mai bun film străin

•Asociaţia Criticilor de Film din Los Angeles – Premiul pentru cel mai bun film străin
•şi pentru cel mai bun rol secundar masculin, Vlad Ivanov

•Asociaţia Naţională a Criticilor de Film Americani – Premiul pentru cel mai bun film străin din Los Angeles

•Asociaţia Criticilor de Film din Toronto – premiul pentru cel mai bun film străin al anului

•Cercul Criticilor de Film din Vancouver – premiul pentru cel mai bun film străin al anului


Presa internaţională despre 432

“Încordat, cinetic, inteligent şi real – ca şi cum Paul Greengrass ar fi refăcut Vera Drake”. Empire.

„Dincolo de învelişul social, 4 luni frapează ca studiu de caracter. E scandalos faptul că această peliculă excepţională nu s-a calificat pe shortlist-ul pentru Oscarul de film străin. De fapt, urletele de protest ar putea ajuta filmul, care merită toată publicitatea bună de care poate avea parte” Glenn Kenny, Premiere.

„La cel de-al doilea film al său, obsedantul 432, Mungiu a creat o piatră de hotar, un film fenomen care e, simultan, personal şi politic, emoţional şi intelectual, frescă locală şi obiect de cult internaţional.” Kevin Maher, The Times.

„Dacă vă spun că filmul pulverizator şi lipsit de compromisuri al lui Mungiu e o capodoperă, va trebui să mă credeţi pe cuvânt şi să vă duceţi să-l vedeţi.” James Christopher, acelaşi The Times.

„Acestă peliculă economic făcută, excelent jucată şi tensionat calibrată e una dintre acele rare opere care ne amintesc că cinema-ul încă mai contează ca instrument de măsurare a semnelor vitale ale umanităţii.” Jonathan Romney, The Independent on Sunday.

„În ferocele, nesentimentalul, sclipitorul 432, camera nu urmăreşte acţiunea, ci exprimă însăşi conştiinţa.” Manohla Dargis în New York Times.

„Ca şi Moartea dl. Lăzărescu, explorează efectele coliziunii dintre social şi personal asupra corpului uman şi felurile incalculabile, triviale şi monumentale în care trupurile noastre sunt situate în lume şi ca obiecte şi ca subiecte. De fapt, ceea ce Mungiu a făcut nu e un film despre avort, ci un studiu al unui sistem prea obosit ca să mai mânuiască dragostea şi moartea”. Antony Lane, New Yorker.

„Îl urmăreşti într-o stare de oroare crescândă. Acest extraordinar film e o lungă premoniţie a unui dezastru. 432 e acum cunoscut şi sub numele de «drama românească care n-a fost nominalizată la premiul Oscar pentru film străin din acest an». J Hoberman, Village Voice.

„Fenomenalul film românesc îşi dezvăluie secretele încet, ca o dramă realistă foarte meşteşugit împachetată într-un thriller. Deşi în centru e înspăimântătorul avort, acesta nu e o metaforă, ci o sordid de viscerală tranzacţie condusă pe o alee lăturalnică. O condamnare devastatoare a contextului sociopolitic.” Ella Taylor, LA Times

„Ce-ai fi făcut? Te-ai fi ascuns speriat ca Gabiţa? Te-ai fi transformat în ceva mai sinistru decât sistemul care te-a hrănit, ca Bebe? Sau ţi-ai regăsit cele mai disperate energii ca Otilia şi ai fi fost brav? Oare putem să ne-o imaginam, doi ani mai târziu, laolaltă cu mii de alţii în fruntea comitetului central, dând jos un tiran? Cu siguranţa că da!” Anthony Lane, New Yorker

„Nimic bun nu se întâmplă aici. Şi, totuşi, nici un iubitor de măreţie în cinema nu-şi va putea lua ochii de pe ecran atunci când e în sală la unul dintre cele mai bune filme ale lui 2007. Mizeria e peste tot în această capodoperă, dar şi triumful artistic.” Lisa Schwarzbaum, EW.

„Cât de remarcabil că un film care tratează asemenea subiecte grele o face cu o asemenea integritate şi reuşeşte să rămână atât de sensibil, atât de mişcător, atât de uman!” Chris Wisniewsk, Indiewire.

„Mungiu a creat o capodoperă de disperare intimistă cu o succesiune de scene grozav create şi controlate. Pe figura lui Marinca e fie o devastare spirituală, fie o incinerare. Din această dezolare şi mânie a venit revolta care a schimbat România şi lumea.” Peter Bradshaw, The Guardian.