Vand reclama contra hrana

BUCURESTI - 3 februarie 2006

Comunicat tip General in Media / Publicitate

Seara de seara ma uit la televizor. Poate sunt printre putinele persoane care nu schimba programul cand apar reclame, ma rog, eu si copyrighter-ii agentiilor care au spoturi in calupurile publicitare. Deocamdata eu nu ma numar printre ei, desi, poate, la un moment dat, voi sta si eu lipita de ecran in acest scop, lucru pe care vi-l doresc si dvs., insa interesul meu este de alta natura.

Ma uit pentru ca asa invat din greseli. Invat cum sa fac un spot care sa atinga. Un spot despre care sa se vorbeasca. Un spot inteligibil. Funny (sau nu, daca ne luam dupa master Ogilvy). Un spot care sa nu ma chinuiasca cu amintirea lui tarziu in noapte, dupa ce l-am vazut de vreo 5-6 ori in cursul serii si care sa ma faca sa ma gandesc cam ce-a vrut sa spuna. Exemple ar fi multe, chiar prea multe decat mi-as dori in calitate de participant activ la ceea ce se cheama viata in advertising. Nu zic, unele spoturi imi provoaca invidie si as fi foarte curioasa sa vad cu cat a crescut vanzarea la produsul in cauza. Insa, repet, unele...
Hai sa mai si exemplific. Intr-o ordine la intamplare.
Mi-a placut din punct de vedere artistic noul spot de la Hyundai. OK. Cu aceasta ocazie mi-am testat cultura generala si m-am bucurat ca ma pot da mare fata de prietenii mei care butoneaza doar net-ul si mai putin cartile explicandu-le de ce Van Gogh dadea arta contra ciorba, ca 18 dolari pe timpul Mariei-Sale Elvis aveau cam aceeasi valoare derizorie ca si acum si, nu in ultimul rand, ca Manhattan chiar a fost cumparat pe cativa centi de la nativii americani , poate nu chiar pe centi ci pe cateva sticle de apa-de-foc. In aceeasi ordine de idei, e foarte bine ca marca de auto in cauza e ieftina, cica, poate peste cateva decenii va valora cat un Van Gogh la ora actuala, insa, las-o dracului, eu ma plimb cu acea masina pe coclauri, ma intereseaza mai degraba cat ma tin suspensiile si daca-mi cade motorul prin gropile citadine, daca pot sa ma dau cu el pe la Vulcanii Noroiosi si asa mai departe, nu prea o asociez cu opere de arta si insulite cu Wall Street inclus. Toata stima pentru art-directorii agentiei, sunt baieti destepti, insa nu cred ca reclama in cauza are foarte mare impact. Pe amatorii de off-road nu prea ii intereseaza cine a fost Van Gogh si astfel de asocieri, poate doar daca marca masinii se cheama Hyundai Vincent. In rest, merge. Nota 10 pentru vizual.
Nu mai iau de Leo Burnett, deoarece ii admir foarte mult. Nu reiau nici toate aprecierile care au umplut paginile publicatiilor de profil si nu numai, deoarece ar fi caduc. Insa, fiind carcotasa din fire, doresc sa-mi spun parerea, si anume : Dorel a devenit personaj principal in folclorul urban, este sinonim cu expresia « las’ ca muncesc prostii », sa ne traiasca si sa mai auzim de el. Insa, din pacate, rachiul in cauza traieste si el bine mersi pe orice santier, am vazut eu cu ochii mei, chiar langa sediul agentiei noastre (imi pare rau ca n-am facut o poza sa i-o trimit lui Naumovici), iar Gogu sefu’ s-a transformat brusc, ca Alien, in mai multi Goguti, mai mari sau mai mici, spre disperarea Doreilor si a sefilor care dau cu sutul in sticla sau, mai bine, dau cu dusca pe gat. Cred ca si de aceea CNA-ul a bagat spoturile la alcool dupa o anumita ora, cand si copiii si tatii lor muncitori cam dorm. Dar, inca o data, ne place foarte mult si am inclus deja in vorbirea curenta :Gogule, probleme ma?” Bine, asta nu prea are legatura cu spotul sau cu agentia, sau poate ca da, in sensul ca aceste reclame mai si formeaza consumatorul si poate nu tot timpul pozitiv.
Daca tot sunt la Leo, nu ma pot opri sa ma gandesc cam cati clienti bat la usa lor, daca account-ul lor mai traieste, deoarece la multitudinea de spoturi cu semnatura lor cred ca nu mai au timp nici de uitat la televizor. Ma bucur pentru ei si la mai mare, deoarece spoturile lor ma fac sa rad cu adevarat, nu de nervi, cum sunt altele, dupa cum urmeaza mai jos.
Adica : cu o singura exceptie (iar cunoscatorii si oamenii de bun-simt stiu care este), ma streseaza enorm spoturile la detergenti. Cred ca asta este si vesnica problema a publicitatii romanesti, cum sa vinzi un dero intr-o maniera noua, inteligenta si care sa extinda putin target-ul de la gospodinele care-si pun copiii sa intinda rufele si la alte categorii de doamne care au menajera. De ca sa cumpar eu acel detergent si nu altul? Dupa mine, in calitate de femeie, aleg produsul in cauza nu ca mi-l recomanda Tanti Maria, tanti omniprezenta si pe sticla, si prin blocul meu (da’ chiar asa, tanti Maria nu mai face si ea pauza?). Aleg produsul pentru ca imi place cum miroase, pentru ca nu-mi umple masina de spalat de spuma, pentru ca intr-adevar albeste si curata si pentru considerente de acest gen. M-am cam plictisit de povestile fara sfarsit despre rufe care flutura pe sarme omniteritoriale si in care se infig schiori neexperimentati care nu pot deosebi partia de cearceafurile albe ca neaua. OK, asta promoveaza puterea de inalbire a prafului in cauza, insa da o nota proasta monitorilor de ski. Nu ca as fi eu mai desteapta si cu idei inovatoare in acest domeniu, insa, gata, mai schimbati placa! Sau actorii. Sau culoarea. Sau inventati o alta modalitate de a ne curata camasile...
Alte probleme de gen care ne zgarie retina. Spoturile la bere. Unde esti tu, Bud!! Pai cand sotul meu cauta o bere prin frigider in loc sa ma vada pe mine sarind din tort purtand lenjerie de la Victoria’s Secret, atunci s-a terminat cu smecheria. Si cu el. Reclama in cauza e suficient de misogina ca sa merite sa vorbesc despre ea. Pe de alta parte, de ce producatorii de bere nu isi extind target-ul si spre muieri? Nu de alta, dar eu cunosc suficiente doamne care mai degraba trag un gat de bere decat un cappuccino La Festa. Nu ca ar avea probleme sentimentale, dar tendinta spre egalitatea intre sexe promovata in ultimii 30 de ani se manifesta si in aceasta directie. Spoturile autohtone la astfel de licori sunt clar orientate masculin. E foarte adevarat ca o doamna in toata regula se spala pe dinti cand se baga in pat ca sa treaca mirosul, insa cand e in oras cu fetele clar o vezi cu sticla in mana sau, ma rog, cu paharul cu spuma de doua degete la capat. Pe de alta parte, de ce aveti voi, creativilor, impresia ca o tipa cade pe spate cand desenezi un “S” in aer? De ce credeti ca in capul ei “S” simbolizeaza berea in cauza? Poate in ochii ei litera are si doua bare verticale pe deasupra, sau asteapta sa mai urmeze inca doua litere, dupa ea... La asta nu v-ati gandit, nu-i asa? Eu DA!!
Daca tot vorbesc despre femei, hai sa spun cate ceva si despre ciocolata. Prima pe lista : Milka. De altfel, in utimul timp, si singura care mai ruleaza. Draga marmota s-a gandit sa mai faca niste experimente de Craciun, cu sortimentele de ciocolata ale sezonului. Bravo ei. Ne-am bucurat de o experienta senzoriala deosebita, sinestezica chiar, insa, evident ca exista un « insa »: reclama este pentru copii, eu n-am vazut in viata mea o marmota decat in atlasul zoologic, sunt ecologista convinsa si sustin drepturile animalelor de aceea va rog sa nu mai vopsiti vaca in mov! Va rog mult! De asemenea, dati-mi o ciocolata pe care sa o cumpar pentru ca imi trezeste simturile inainte sa o gust, nu sa o cumpar ca vrea fi-mea!
Una peste alta, nu prea exista reclame care sa ma faca sa-mi doresc acel produs sau serviciu. Singurul pe care l-am cumparat in ultimul timp datorita reclamei este Vanish, si asta pentru ca fata din spot era extrem de entuziasmata in timp ce murdarea materialele si apoi le curata ca prin minune. Si, culmea!, chiar e bun. Nu spun ca este o reclama care vinde fara probleme ci ca pe mine, care sunt sceptica in aceasta privinta, m-a pacalit.
Mai exista o fateta a problemei. Am descoperit produse foarte bune, cel putin pentru mine, la care nu exista nici un fel de promovare decat tip POS, daca aranjarea la vedere in standurile supermarketurilor si atat poate fi considerata astfel. Nu dau exemple ca sa nu dau idei gratis, insa sper ca product managerii diverselor companii sa le identifice ei insisi si sa le promoveze in consecinta. Le pot da cu placere o mana de ajutor, insa in particular.
A , si sa nu uit, am mai remarcat o tendinta. Produsele la care reclama la scara larga si la vedere este mai mult sau mai putin limitata de anumite legi si norme au gasit cai alternative de a fi promovate. De asemenea, nu exemplific, dar le multumesc anumitor companii producatoare de astfel de marfuri pentru cadourile pe care mi le-au trimis de Sarbatori. Le reamintesc ca se apropie Valentine’s Day, Martisorul si Ziua Femeii. Si Pastele... Si ziua mea!
In incheiere, pentru cei care vor sa ma contrazica, sa ma injure direct sau sa-mi atraga atentia ca reclamele la dero nu au schiori, ci copii care se alearga pe zapada cu pneumonia dupa ei, le spun ca stiu, insa dadea mai bine... Si mai urmeaza si alte asemenea comentarii, insa mai si lucram! Doreleeee!!!

Despre Hyper Media

Agentia de publicitate Hyper Media este o agentie tanara care a luat fiinta in anul 2003 pentru a servi intereselor tuturor companiilor de pe piata romaneasa in scopul promovarii produselor si serviciilor acestora, printr-o oferta variata de servicii publicitare si materiale promotionale puse la dispozitie de profesionisti in domeniu, sustinuta ulterior de aprecierile Dvs.
Andreea BRUTARU
Account & PR Manager (amandoua, da!!)
021 / 337 47 13 / 0724 848 379 / 0722 299 625
andreea.brutaru@hypermedia.ro

Permalink: https://www.comunicatedepresa.ro/hyper-media/vand-reclama-contra-hrana