Cornel Nistorescu va invita sa cititi pe LiterNet (http://www.liternet.ro)...

Dragi prieteni,

>>>> Portalul cultural LiterNet (http://www.liternet.ro) are placerea sa va anunte aparitia unei noi e-carti editata de LiterNet:

195. Cornel George Popa: Miinile pe care de atita timp (jurmalistica)

>>>>> 2% pentru LiterNet! Detalii la http://liternet.ro/doilasuta.php

Toate cartile aparute la editura LiterNet pot fi descarcate gratuit in format Acrobat Reader (pdf) din situl Liternet, de la adresa http://editura.liternet.ro

>>>> Argument:

Calatoriile lui Bill

Unde se duc romanii?
Cei mai multi viseaza Spania! E o adresa stabilita de conquista economica. Au ajuns la Madrid, se cred la Poarta Raiului. Si drumul pina acolo e ca o plimbare pe la Poalele Paradisului. E curat, miroase frumos, livezile sint tunse. E ca un drum printr-o carte despre oamenii cu doua creiere. Nu vad Parisul nici pe centura. Nici Madridul!

De la portile marelui oras sint deviati spre adrese agricole. Brusc, se trezesc la Portile Iadului, in ciupercarii intunecoase, in lanuri de capsuni, cu norme de hamali horticoli. Trebuie sa culeaga trei tone de capsuni Ô 25 mm pe zi! Capsuna, cartoful, ciuperca astupa micul orificiu prin care sperau sa vada fericirea, lumina, libertatea. Niste banale fructe sau legume ii apasa ca o piatra de mormint. Si cu toate acestea, directia romanilor e aceeasi. Spre vest. Spre Paris, spre Madrid, spre capsuni si ciuperci.

Numai Bill merge viceversa. El o tine spre locurile parasite din interiorul Romaniei, unde nu-i nici revolutie, nici reforma, nici competitie. E un fel de balteala.

Nu s-a scurs in intregime nici Romania trecutului comunist, nu s-a conturat nici cea europeana. Un fel de doua feluri, ceva de n-ar mai fi care nici n-a murit si nici nu s-a nascut pentru a supravietui. Prin aceasta lume despre care nu poti spune ca vine sau ca pleaca se plimba un om ca o aratare de film cehesc. Inalt ca un cos de fum, totdeauna tuns la zero ca un puscarias scapat din celulele chinuitoare ale plictiselii, cu ochelari cit pumnul si cu o privire prietenoasa din care scapara minia.

Bill e calatorul nepasator, condamnat sa bage degetul in plictisul si-n balteala vietii unora, s-o guste si s-o imparta putin cu acestia. Bill e figura aceea de om parasita din trenuri, care se lasa dus pina la sfirsitul lumii daca este nevoie. Orice mijloc de transport romanesc e mult mai palpitant decit scaunul din bucatarie. Cind toata lumea se zbate sa plece spre Paris, Bill e fericit daca poate merge visind spre Hirlau.

Bill e un fel de calator al Estului, poate cea mai pitoreasca fiinta literara din peisajul tranzitiei. Pus deoparte, in mica echipa a celor care scriu frumos, Bill ma are la mina. Impreuna am pus la cale un proiect pe care nu l-am finalizat. Eu, sufocat de calendarul nebun (pe atunci) al ziarului Evenimentul zilei n-am inteles decit un lucru. Ca omul voia sa scrie si sa evadeze dintr-o bucatarie. Avea nevoie de libertate. Si de comun acord am planuit aceste deplasari.

Bill Calatorul, Bill Evadatul din stresul scriitorului pierdut in tranzitie, Bill, romancierul si cineastul aruncat in prozaismul tirgurilor moldovenesti sau in banalitatea locurilor parasite de noroc. Daca la asemenea adrese ai fi trimis un om in spiritul lui Sergiu Nicolaescu, sigur se intimpla ceva eroic. Daca ar fi fost urmat de un Mircea Dinescu, sigur locul ar fi tradat si accente comice. Ei bine, calatoria lui Bill, cu infatisarea sa rupta din peisaj, nu schimba locurile. Nu le contamineaza. Bill se strecoara in ele ca un lenes sub plapuma. Cu o naturalete aproape parsiva se insinueaza in peisaj, ia culoarea locului si-l gusta pina cind se umple de el. Un fel de Sadoveanu mai suplu si cu mai mult umor isi trece privirea peste amarurile Romaniei in tranzitie.

Bill nu-si bate joc de nimic. Intelege si ride prietenos. Ii intelege pe toti perdantii la zarurile sortii, ii oblojeste in cuvinte, ii justifica si, intr-un fel, ii salveaza. Cel mai amar scriitor si cineast al generatiei sale oblojeste sufletele inecate in drame provinciale cu o privire intelegatoare. Cind scrie, Bill panseaza si oameni si locuri. Si cind trec prin descrierile sale si ciinii au ceva blind, intelegator, de fiinte atinse de bunatate, de ironie amestecata cu tristete.

Nu stiu de ce n-am declansat publicarea in serial a reportajelor din aceasta carte. O trec intre multele mele pacate. Am ramas „vinovat” de o materie ce contine o foaie de suflet a unor locuri din Romania la sfirsitul mileniului al doilea. Sa fi fost doar neiertabilul meu pacat sau nepublicarea acestor texte minunate in Evenimentul zilei sa ascunda si teama mea de felul in care ar putea fi privit reportajul...? Cine mai are ragaz sa inoate intr-o pagina de ziar cind cei mai multi iau ziarele doar pentru a citi titlurile?

Incercarea noastra de a propune un serial de reportaje de autor s-a sfirsit prost. Eu am ratacit textele, iar el suferea ca a pierdut timpul. O vreme chiar ne-am evitat din neputinta de a deconta un esec. Acum, cu aceste rinduri, ma descarc de un proiect. Am vrut sa infruntam tendintele bulevardiere din jurnalistica, propunind o forma clasica de abordare. Am ramas cu o materie de cea mai buna calitate in genul specific, pe care n-am mai asezat-o in pagina de ziar, ci dincolo de ea, si ca timp, si ca materialitate, pe internet. Calatoriile lui Bill sint o experienta care a sarit din clasicul ziar spre a se salva in intermundiile internetului.

La sfirsitul acestei experiente am inteles doua lucruri. De ce calatoresc romanii. Si de ce umbla Bill pe alte drumuri, in directie opusa, unde nu se inghesuie nimeni...

(Cornel Nistorescu)

Lectura placuta!

Cu multumiri si prietenie,
Redactia Liternet (Gusztav Demeter, Delia Oprea, Dora Ionescu, Radu-Ilarion Munteanu, Manuela Andrei, Raluca Truscanu, Razvan Penescu)
http://www.liternet.ro