Eterna si fascinanta Romanie - fara nici un fel de iluzii (Carte noua la LiterNet)

Eterna si fascinanta Romanie - fara nici un fel de iluzii

Exista opinia conform careia literatura rusa e cea mai 'buna' din lume si asta din motivul simplu ca materia ei prima - sufletul rus -, e o drama existentiala in sine. Mai exista si alta opinie, la fel de indreptatita, ca o limba cu circulatie restransa, cum e romana, nu poate da vizibilitate propriei literaturi, decat in masura scriiturii 'traductibile'. E ceva adevar in ideea asta, dar atunci de ce oare 'intraductibilul' Caragiale ramane mai cunoscut pe meridiane, fie si mai mult sau mai putin distorsionat, decat Rebreanu, cel al carui stil e asemuit de George Calinescu cu al unui proces verbal redactat de un jandarm rural ardelean. In fine, pe baza acestor opinii dorim sa subliniem ca o epoca contorsionata isi cere literatura ei si, simultan, ii ofera acesteia materie prima in filon bogat.

Aparent nesfarsita noastra tranzitie a produs, in general, o literatura simultan diversa, viguroasa, insolenta pana la dezinhibare programatica, dar marcata, mai mult sau mai putin, de o anume contorsionare, in masura in care isi ia ca obiectiv actualitatea. Erotismul pe alocuri agresiv ar tine, dupa unele pareri, mai putin de continuarea exploziva a 'eliberarii sexuale' inceputa in anii generatiei hippie, cat de o anume defulare debusolata.

Ceea ce s-ar vedea mai mult la roman si la dramaturgie decat la proza scurta, mai flexibila si mai putin dependenta de context. O parte importanta a romanelor de dupa '90 si mai ales ale inceputului de mileniu se dezvolta in jurul unor experiente individuale, cu mai mult sau mai putina relevanta.

A treia dimensiune, romanul lui Bogdan Burileanu, pe care editura LiterNet.ro il ofera acum publicului sau se inscrie in zona exceptiilor fericite. Pe toate planurile. Miza e majora: un tablou (nu spun fresca, nu doar pentru a evita o pretiozitate, ci si pentru ca n-ar avea acoperire) coerent si de larga perspectiva a societatii romanesti din, aproape, ultimul sfert de veac. Mijloacele de expresie sunt mai apropiate de romanul clasic, atat in ce priveste constructia epica, cit si la nivel stilistic. Daca e ceva care-l deosebeste net de o anumita tendinta a modului foarte la zi de a scrie e lipsa nervozitatii, a angoasei, a oricarei nuante isteric-paranoide. Ceea ce, de fapt, nu tine de epoca, doar si anii '20, si anii '60 au avut curentele lor desperate, ca sa nu mai vorbim ca veacul cel nou mai onoreaza cate un tablou clinic, altfel profesionist realizat, cu cate un premiu Nobel. Tine de alegerea autorului si de capacitatea sa de a-si sustine literar alegerea. Iar alegerea manierei romanesti ni se pare de-a dreptul fericita. Despre eterna si fascinanta Romanie a tranzitiei nu se poate scrie cu adevarat convingator decat obiectiv, dar nu detasat, analitic dar nu rece, sfatos dar nu pitoresc, descriind sanatos o lume cam bolnava.

Poate in nici o alta vreme (epoca e prea mult spus) n-au batut asa de multi postulanti la poarta Literaturii. Nici cand Heliade Radulescu, prefigurandu-l, sau parafrazandu-l invers pe Lenin, lansa lozinca Scrieti, baieti, numai scrieti! Si, de ce n-am spune-o, multi scriu bine. Sociologia fenomenului e, fara indoiala, interesanta si, har Domnului, are si cine s-o faca. Dar nu-i defel obiectul concretei prezentari a romanului lui Bogdan Burileanu. Atata e cazul sa observam: exista o anume tendinta de a face dintr-un mare procent al produsului literar - autoportret deghizat, sau, in cazul minimal, vocea auctoriala are, de regula, o pondere parca mai importanta decat in anii '70. Lasam pe seama teoreticienilor sa decida in ce masura este acesta un simptom de postmodernism, oricum el nu e neaparat marca prezentului, a inceput, oarecum, cu optzecistii. Ei, bine, ca intr-un roman de-a dreptul clasic, vocea auctoriala a lui Bogdan Burileanu e mai mult decat discreta. Autorul se plaseaza in spatele camerei de luat vederi si se concentreaza practic exclusiv asupra expresivitatii personajelor, situatiilor si, mai ales, a tabloului general. Descrierile chiar, sunt facute pe un ton care tine sa nu atraga atentia asupra propriei voci si consideram ca aceasta abordare e ideala pentru a pune in valoare o imagine in ale carei detalii fiecare cititor recunoaste cate o particica de realitate vie, dar prea putini dintre cititorii luati ca martori intrevad ansamblul.

Doua sunt cuvintele ce caracterizeaza, in perspectiva lecturii proprii, scriitura lui Burileanu: maturitate si echilibru. Nu straluceste, dar e si mai departe de cenusiu. Insa convinge. Se spune ca Hegel, cand a fost dus prima oara sa vada Alpii, ar fi exclamat simplu, dar coplesitor: Asta este. E greu de gasit un bun rezumat al rezumatului romanului decat aceasta fraza aparent plata.

Construit, fara exces de fantezie, pe un triunghi 'clasic', medicul elvetian, omul de afaceri autohton, a carui fosta functie e transparenta, pentru cititorul est-european, inca din al doilea capitol in care apare si femeia ce trebuie, nu-i asa, cautata in orice poveste, aflata in legaturi obisnuite cu cei doi, una clarificata de la inceput, ca statut, cealalta dezvaluita incetul cu incetul. Personajele de prim plan sunt plasate in contextul unui numar rezonabil de figuri emblematice pentru mediul fiecaruia, tratate gradual, dupa ponderea lor in economia epica.

Obiectivitatea deliberata a autorului, care pune in prim plan tabloul si estompeaza oarecum drama, merge pana la a renunta, de fapt, la puterea concluziva a unui adevarat final, lucrurile ramanand oarecum suspendate. Ceea ce exprima mai limpede ca orice lipsa oricaror iluzii. Romanul nu e un basm, in care binele invinge, dar la fel de putin o distopie in care un erou luptator sa fie strivit de principiul raului. Dar suspendarea asta e mai dezesperanta decat orice final antiutopic: lucrurile par a ramane 'ca in tren', chiar daca finalul se inchide, formal si ironic, pe aeroportul international.

Din tehnica de obiectivare face parte si economia de humor. Chiar sinistru. Nimic din violenta cathartica pe linia Pintilie - Daneliuc, nimic din ironia muscatoare a lui Nae Caranfil, ca sa folosim repere extraliterare, dar exemplare. E o performanta in sine sa spui o poveste romaneasca extirpand rasuplansu ca specific national. Dar, Doamne, inca odata, cu atat mai convingator.

Una din rarele, dar emblematicele, exceptii: O secventa pur cinematografica ce i-ar face invidiosi pe Kafka, Bulgakov sau, pastrand absolut toate proportiile, Pierre Boulle: un tren personal local, de campie, opreste in plin camp, deoarece mecanicului ii e pofta de prune. Refuzat de un copil tembel si insolent, care pastea indolent oile, mecanicul se urca in prun, de unde cade mort. Trimiterea simultana la bancurile cu transsiberianul oprit in taiga, deoarece mecanicul a schimbat locomotiva… pe vodca, dar si la povestile autohtone cu Pacala, echivaleaza cu o uitatura deodata crunta, din senin, in mijlocul povestii debitate molcom, 'printre gene'. Crunta precum nuvela 'Pe vreme de razboi' a lui Caragiale. Dar Burileanu nu se opreste la efectul doar spectacular: medicul elvetian, dispus sa ia atitudine civica, afla ca slujbasul cailor ferate, care ar fi indrituit sa ia masuri, nu e, vai, in masura s-o faca, deoarece firele de telegraf fusesera taiate de tigani, cu doua zile in urma. Regasim, pentru un scurt moment, ca reper optic, atmosfera din filmele lui Pintiliedaneliuc.

De n-ar fi decat pentru a cauta, cu ardoare si rabdare, scena asta, si tot merita citita cartea. Dar ea merita citita dintr-un motiv mult mai important. Cu exceptia amatorilor de sex explicit, satisfacuti sub nivelul standard de pretentii, dar nu chiar frustrati, restul categoriilor de cititori gasesc in romanul lui Bogdan Burileanu 'fiecaruia ce i se cuvine'. Amatorii de lungi secvente vag telenovelistice, perfect motivate si impecabil utilizate in demonstratie, de altfel, isi au si ei partea. Dar cel mai mult profita, de fapt, cititorul standard, cititorul mediu, care are prilejul sa vada, la capatul unei lecturi, daca nu neaparat fascinante, oricum consistente si confortabile, ca asta este.

(Radu-Ilarion Munteanu)

Lectura placuta!

Cu multumiri si prietenie,
Redactia Liternet (Gusztav Demeter, Iulia Cojocariu, Delia Oprea, Corina Ungureanu, Dora Ionescu, Radu-Ilarion Munteanu, Ada Demirgian, Manuela Andrei, Geta Rossier, Raluca Truscanu, Razvan Penescu)
http://www.liternet.ro


VA RUGAM SA TRANSMITETI ACEST ANUNT TUTUROR PRIETENILOR PASIONATI DE LITERATURA. VA MULTUMIM !