O carte concept, interesanta, socanta, provocatoare - fotografie si text in 'CorpoRealitati' la LiterNet (http://www.liternet.ro)

>>>> Argument:

Contaminari

Aceasta «carte» care apare azi la LiterNet, este de fapt un obiect compozit, este un rezultat al unei ultime «contaminari», ca un corp trecut prin multe oglinzi cu memorie imperfecta.

CorpoRealitati este proiectul care imi place poate cel mai mult din cite proiecte a realizat Centrul National al Dansului pina acum. Pentru ca deschide zone creative nu numai neasteptate dar lasa libera circulatia ideilor prin filtrele atit de personale ale fiecarui artist, si ofera timp privirii care creeaza. Toate astea, pornite din proximitatea corpului in miscare.

CorpoRealitati este un proiect de rezidente de creatie al CNDB care pleaca de la ideea unei legaturi directe intre diferite discursuri artistice. Prima etapa, 'contaminari', s-a desfasurat in luna martie avind ca grup de invitati pe Cristian Crisbasan (artist vizual / scriitor), Claudiu Cobilanschi (jurnalist) si scriitorii Elena Vladareanu, Simona Popescu, Adriana Gheorghe si Adrian Schiop.

Ei au avut acces la toate proiectele artistice desfasurate la Centrul National al Dansului, si-au putut alege independent repetitiile, atelierele, cursurile, spectacolele si prezentarile ce au avut loc, au putut solicita intilniri cu artistii, au putut viziona materiale video, sau, pur si simplu au putut petrece un anumit timp in spatiul CNDB pentru a scrie sau citi. Rezidentii au devenit astfel martorii proceselor artistice elaborate sau aflate in starea de vulnerabilitate dinaintea fixarii. La sfirsitul perioadei, fiecare participant a fost invitat sa formuleze un «raspuns» in raport cu experienta avuta.

Ultima veriga a acestui lant de contaminare o realizeaza aici Tudor Neagu, trecind prin propriul filtru artistic nu numai «raspunsurile» artistilor rezidenti, dar si conceptul proiectului. Interpretarea sa este fascinanta: un obiect circular, atipic pentru o carte, care poate incepe oriunde, cu oglindiri sau multiplicari interne, si, poate cel mai fascinant din toate, cu deschiderea unei zone de creatie si reflexivitate catre cel care «lectureaza» acest obiect.

Imi place.

(Vava Stefanescu)