O nevasta de guvernant si prietenele ei. La LiterNet (http://www.liternet.ro): Katalin Thuroczy: Cina zeilor

208. Katalin Thuroczy: Cina zeilor (teatru, traducere din maghiara de Anamaria Pop)

Toate cartile aparute la editura LiterNet pot fi descarcate gratuit in format Acrobat Reader (pdf) din situl Liternet, de la adresa http://editura.liternet.ro

>>>> Argument:

La masa cu Parcele Mitteleuropei

Cindva, pe la jumatatea secolului XIX, un poet romantic revolutionar, cu visuri si placeri de boier moldav, Vasile Alecsandri pe numele sau, scria o comedie de moravuri despre o cucoana cu nume simpatic si bune intentii, pe capul careia vine o fericire pe nesimtite transformata in blestem: barbat-su se face ministru...

Nu mult mai tirziu (de fapt, la trecerea spre secolul XX), unul din parintii modernismului sirb, Branislav Nusic, scria si el Doamna ministru, o Chirita sud-dunareana la fel de inflacarata, gata sa-si apere mosia, bunastarea si functia sotului.

Un secol mai tirziu, o autoare central-europeana din Ungaria post-comunista - Katalin Thuroczy - scrie despre o nevasta de guvernant si prietenele ei, tot neveste, care, printre pahare fara numar, discutii despre secretare si amante si copii care pleaca de-acasa, schimba, cu un telefon, politica zilei. Oare nimic sa nu se fi schimbat in ultimii 150 de ani in Estul nostru drag?

Cina zeilor e o comedie de moravuri vaduvita de mult din verva satiric-voioasa a lui Alecsandri sau Nusic. A capatat, in schimb - pentru ca lumea si teatrul s-au schimbat intre timp - o umbra de cinism. Ca-n mai toate piesele lui Thuroczy (de la Closetul servitorilor la Joisarbatoare), in Cina zeilor se amesteca, coexistind la antipozi, virste si istorii succesive ale Ungariei contemporane, Viteazul Nándor Szávay de Száva si eredentismul, Zsófia cea de 18 ani, Steve, americanul in misiune NATO cu mama unguroaica si visele europene ale tarii. Insemnele Ungariei Mari si cele ale epocii Kádár ies la iveala in gunoaiele familiei ministrului Dezvoltarii Produselor si Bancilor direct din mintea, constiinta si spaimele democratilor cetateni de azi.

In Cina zeilor se intilnesc trei doamne, trei consoarte ale puternicilor zilei. Clotho, Lachesis si Atropos: prima tese firul vietii, a doua il masoara, cea de-a treia il taie. Nu e singura piesa a lui Thuroczy care trimite la referinte din clasicismul grec (Sandros rescrie, apocaliptic, Troienele lui Euripide), aici, insa, e vorba doar de (r)apelul la figuri mitologice: cele trei Moire (sau Parce), zeitele destinului. Alintate Lakhy, Clo si Atry, pentru ca, in plin postmodernism ireverentios cu naratiunile fondatoare, nici divinitatile nu mai sint ce-au fost. Firul vietii pentru Parcele politice ale lui Katalin Thuroczy e cablul de la telefon (sau nici atit, caci vorbesc mai mult la mobil). Destinul pe care-l stapinesc ele e cel al viitorilor membri remaniati ai guvernului. Si care ar fi bine sa nu fie proprii lor soti. Ca si la Alecsandri si Nusic, familia nu si-o mai stapinesc de mult: juna Zsófia nu-si aude mama (si nici mama pe ea) si pleaca de-acasa cu chelnerul / student / prieten, aproape fara ca nimeni sa observe, zeita Clo a scapat din brate caierul casniciei personale, iar Atry e o Hera a carui Zeus isi ia drept amanta puterea.

Iar in Mitteleuropa nimic nu s-a schimbat, nu doar din timpurile revolutiei pasoptiste, dar chiar din cele ale Bizantului (urmas al Panteonului grecesc): marii oameni politici fac matrapazlicuri mai mult sau mai putin internationale si se incurca in minciuni atent exploatate de presa, au concubine, recunoscute sau nu, si-n mare sint imaginea vie a celebrei expresii cu 'barbatul e capul, femeia e gitul'. Si cu multe umori si emotii inecate in bautura sau apa din cada, ori esuate in bratele salvatorilor americani.

Vazuta prin ochii femeilor - pastratoare ale caminului - Ungaria de azi e o vesela lume care nu vede dincolo de lungul nasului. Katalin Thuroczy e o autoare fascinata de irumperea (psihanalizabila sau nu) a trecutului in prezent; batrinetea (Viteazul Nándor Szávay de Száva si servitoarea Rosite o intrupeaza in Cina zeilor) e alta tema omniprezenta in dramaturgia ei (in figura Hecubei din Sandros, in cea a fostului profesor universitar din Closetul servitorilor, in cea a invitatilor Zsuzsei din Joisarbatoare), o senectute senila si incapatinata, care se agata de ramasitele vietii cu tenacitatea supravietuitorului atitor regimuri construite sa distruga omul. Mai e, apoi, motivul culinar: personajele lui Thuroczy se indoapa, si nici macar cu discretie, cind cu taietei cu varza, cind cu somon; nu felul de mincare conteaza (dar face diferenta), ci cantitatea. Un teatru pantagruelic si, astfel, vital. Ce maninci spune cine esti pe o rafinata scara a diferentelor, insa ce tine in picioare lumea lui Katalin Thuroczy e liantul gregar al gastronomiei. Si zeii iau cina, nu-i asa?

Cina zeilor e o comedie despre doamnele ministru (oficiale sau nu) dintr-o tara postcomunista. Despre ele citim de regula in ziare de scandal si reviste glossy. Poate le-am recunoaste si fara fotografie, pe scena.

(Iulia Popovici)

Lectura placuta!

Cu multumiri si prietenie,
Redactia Liternet (Gusztav Demeter, Delia Oprea, Anca Serban, Radu-Ilarion Munteanu, Dora Ionescu, Razvan Penescu)
http://www.liternet.ro

VA RUGAM SA TRANSMITETI ACEST ANUNT TUTUROR PRIETENILOR PASIONATI DE LITERATURA. VA MULTUMIM !