Un Salinger al cinema-ului romanesc: Iulia Blaga - Fantasme si adevaruri. O carte cu Mircea Saucan (la Editura LiterNet http://www.liternet.ro)

Dragi prieteni,

>>>> Portalul cultural LiterNet (http://www.liternet.ro) are placerea sa va anunte aparitia unei noi e-carti editata de LiterNet:

228. Iulia Blaga: Fantasme si adevaruri. O carte cu Mircea Saucan

Toate cartile aparute la editura LiterNet pot fi descarcate gratuit in format Acrobat Reader (pdf) din situl Liternet, de la adresa http://editura.liternet.ro

>>>> Argument:

4 fragmente cu Iulia
'by Leutu' (Alex Leo Serban)

Nu mai gasesc cartea cu Mircea Saucan a Iuliei... Am cautat-o peste tot, am intors casa cu susu-n jos incercind sa dau de ea - nimic.
Ce-i drept, sa cauti ceva in casa asta echivaleaza cu o sinucidere cu praf, in ralanti: cartile stau in biblioteca pe doua rinduri, iar cele care n-au incaput nici acolo stau in teancuri instabile prin casa, vai si-amar sa ai nevoie de o carte de la baza 'turnului'! Eram convins ca e intr-un loc, nu e. Poate ca e la Kiri (doua etaje mai sus), dar Kiri doarme la ora asta. Toata lumea doarme la ora asta! Dar eu am nevoie de ea acum, pentru ca nu pot scrie decit dimineata... I-am promis Iuliei, i-am promis lui Razvan, azi e deadline-ul. Uite, imi spun, daca ar fi deja pe LiterNet, nu m-ar mai durea capul! Stie Razvan ce stie. Dar, 'daca ar fi deja pe LiterNet', ce mai fac eu aici!?
Pe urma imi spun, Bai desteptule, tu, care ai facut teoria Memoriei in cinema, unde ti-e memoria cind ai nevoie de ea? La cinema?

Chestia e ca am citit cartea imediat ce a aparut, dar, daca cu memoria stau mai prost (memoria mea e precum cartile din casa: stiu unde sint, dar nu pot gasi nimic), cu pedanteria stau foarte bine: as avea nevoie de text macar pentru a verifica una-alta...
Ce imi aduc aminte e ca am citit cartea cap-coada dintr-o suflare. Daca as fi fost editor, as fi publicat-o a doua zi. Saucan era un regizor discret, aproape secret. Un fel de Salinger al cinema-ului romanesc. A plecat de mult din tara, dupa citeva filme - putine, dar fundamentale. Iulia l-a 'tracked down', cum spun americanii, cu acea tenacitate atit de a ei de curiozitate jurnalistica si empatie omeneasca. Am vazut asta in toate interviurile ei (dintre care cel mai recent - minunat! - cu Sergiu Matei): Iulia stie sa puna intrebarile cele mai iscoditoare cu aerul ca face conversatie. Cartea cu Saucan e o tacla. Dar o 'tacla' la obiect! Nimeni nu bate cimpii. Se spun lucruri care trebuiau spuse. Multe - pe care nu le putea spune decit Saucan. De la distanta - se stie - vezi mai bine. Iulia ni l-a apropiat (ca om), restituind - in acelasi timp - cineastul. Iar finalul este emotionant.
Repet: nu e o carte de 'filmologie', ci una de umanologie - daca mi se permite barbarismul... Saucan e genul de personaj despre care-ti spui: Mi-ar fi placut sa-l cunosc. Iulia a fost mai iute de picior si l-a cunoscut. Bravo ei! Si ni l-a facut cunoscut si noua. Bravo noua!

Cu Iulia nu e bine sa stai de vorba dimineata. E monosilabica si posaca. Cred ca m-ar ucide daca as suna-o acum, la 8.43, sa o-ntreb ceva (eventual, sa-i spun ca nu mai gasesc cartea!). Probabil ca dialogurile cu Saucan s-au facut asa, mai spre prinz...
Simt nevoia sa mai zic doua cuvinte despre Iulia. Pentru ca, pina una alta, daca n-ar fi fost ea, n-ar fi fost nici cartea asta: mai simplu nu se poate spune. Saucan ar fi ramas un distins regizor plecat de mult, omagiat - la intervale lungi - la Cinemateca, ramas in memoria celor de-o virsta cu el si cu asta, basta. Am fi respectat artistul, dar am fi ratat intilnirea cu omul. Or, omul (asa cum respira in cartea asta) era formidabil!

Iulia a avut fler. Iar dincolo de fler - multa harnicie, pasiune, rabdare. Rar am vazut-o blazata. La toate festivalurile la care mergem impreuna, cred ca e prima care 'transmite'. Nici nu se termina bine filmul ca sare din scaun si-mi spune 'Te pup Leutule, ma duc sa transmit!' Apoi o vad la computer (mai nou, la laptop), scriind de zor. Scrie repede si bine, 'in culori'. Daca sintem la Berlin, o-nsotesc 'la schinken'. Nu stiu cum poate o fata atit de draguta sa bage in ea atita schinken (sunca nemteasca) si sa arate atit de bine! Ii place 'cu crusta', dar nu se-ngrasa. Daca nu ati vazut-o niciodata (ca nu prea-i place sa apara la televizor), o s-o vedeti in filmul lui Cristi Mungiu Amintiri din epoca de aur. Ea e fata aia din tramvai la care-or sa se uite toti barbatii. Iar eu zic: Ea e fata din tramvai care-a scris cartea despre Mircea Saucan!
Daca 'sequel'-ul acestei carti ar fi o banda desenata, atunci faza urmatoare ar fi o 'stea' explodata pe care ar scrie - mare - 'WOW!'

***

Cuvant inainte la editia electronica
Iulia Blaga

Am inceput de mai multe ori acest text. Mi-e greu sa spun in doua vorbe ce a insemnat pentru mine realizarea acestei carti si ce inseamna azi cartea pentru mine. Sa-l cunosc pe Mircea Saucan a fost un mare noroc, desi acum, stiindu-i intuitia inspaimantatoare si felul de a regiza totul in jur, ma gandesc daca nu cumva intalnirea noastra a fost planuita chiar de el. A fost si a ramas unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, poate de aceea cele mai frumoase amintiri cu el sunt certurile. Rad cu lacrimi cand imi aduc aminte. Nu m-am mai certat cu nimeni la fel de rau si pentru atat de putin timp.

Cand l-am cunoscut eu, Mircea Saucan era deja obosit si bolnav, iar pe parcursul muncii noastre mi-a spus o singura data ca e posibil sa nu mai traiasca dupa ce cartea va fi gata. Am simtit insa de la inceput ca lucram la testamentul lui, nu doar la prima si singura carte scrisa vreodata despre el. N-o sa pot niciodata intelege cu totul ce inseamna acest lucru pentru un artist care toata viata lui a fost impiedicat sa se exprime si care a fost ucis cate putin de fiecare film sau carte a lui. Si toate au fost asa. Cate ar fi putut face daca ar fi fost lasat… Recitind cartea pentru corectura mi s-a confirmat ceea ce credeam si cand lucram la ea: Cristi Puiu seamana foarte bine cu Saucan. Amandoi Berbeci - extrem de sensibili, de furtunosi, de dificili -, amandoi atragand ca magnetul, datorita talentului si firii lor, invidia celorlalti. Sper din inima ca Puiu nu va avea ghinionul lui Saucan.

Si-am scris cartea. Si dupa ce i-am trimis exemplarul-semnal si a fost multumit, Mircea Saucan s-a simtit rau, a fost dus la spital, si cu o zi inainte de lansare a murit. A tras de el cat sa vada cartea tiparita. Lansarea de la Cinemateca a fost foarte trista. Batea foarte tare vantul in ziua aia.
As vrea sa cititi cartea gandindu-va ca nu e o simpla carte. Ea l-a ajutat pe Mircea Saucan sa plece mai linistit, cu lucrurile spuse, cu conturile incheiate. Fiecare cuvant rostit de el era exact cel care trebuia sa ramana dupa ce Mircea nu va mai fi fost. I-am respectat aproape toate dorintele, pentru ca stiam ca e cartea lui si nu a mea. N-am ambitii literare, iar aici era vorba de ceva capital, de viata si mai ales de moartea unui om. O calatorie poate mult mai grea.

Mircea compara undeva prietenia cu un pod. Aceasta carte a fost podul lui si, in alt plan, si al meu. Pastrand proportiile, ca in parabola ingerului. N-o sa stiu niciodata cine pe cine a dus in spinare.

(Prima editie a acestui volum a fost publicata in 2003 la Editura Hasefer, in colectia 'Caiete culturale', colectie a revistei 'Realitatea evreiasca')

Lectura placuta!

Cu multumiri si prietenie,
Redactia Liternet (Gusztav Demeter, Delia Oprea, Radu-Ilarion Munteanu, Dora Ionescu, Raluca Andrei, Anda Visan, Razvan Penescu)
http://www.liternet.ro

VA RUGAM SA TRANSMITETI ACEST ANUNT TUTUROR PRIETENILOR PASIONATI DE LITERATURA. VA MULTUMIM!