Plangere

Definitie Plangere

Conform art. 222 din Codul de Procedura Penala, plangerea este incunostintarea facuta de o persoana sau de o unitate din cele la care se refera art. 145 din Codul penal (vezi Public), careia i s-a cauzat o vatamare prin infractiune.Plangerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba.Plangerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata plangerii.Plangerea facuta oral se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care o primeste.Plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot, sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu-si insuseste plangerea.Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plangerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.

Doresti sa adaugi un termen in dictionar ? Propune termen
Stii o definitie mai buna pentru Plangere? Propune definitie

Comunicatedepresa.ro cuprinde informatii relevante pentru domenii diversificate precum: politica, afaceri, sport, lifestyle, informatii si stiri despre personalitatile sau institutiile cele mai mediatizate din Romania. Sectiunea de fata este dedicata definitiilor care se refera la subiectul Plangere.

Aceasta zona va concentra cele mai noi definitii referitoare la Plangere. Definitiile termenilor despre Plangere cuprinse in aceasta sectiune sunt adaugate de catre utilizatorii site-ului, prin urmare responsabilitatea continutului acestora revine acestora. In cazul in care doriti sa luati legatura cu reprezentantii companiilor care au emis evenimentele si comunicate referitoare la Plangere, va invitam sa accesati paginile de comunicate si evenimente create referitor la Plangere.