La Polirom a aparut al zecelea volum din seria „Ego. Proza”, dedicata scriitorilor tineri: Ionut Chiva, 69 (roman, debut)

Profesorul si criticul literar Mircea Martin, semnatarul prefetei, rezuma povestea cartii astfel: „Este vorba despre trei prieteni, unul dintre ei fiind naratorul insusi, lansati intr-o existenta asa-zicind ilegala, trei «crai» ai delincventei juvenile. Tema aparenta este esecul – esecul, nu ratarea, caci aproape orice mobilizare interioara lipseste –, tema propriu-zisa este plictisul, oboseala de a trai, greata, dezgustul fata de viata si fata de sine. Personajele incearca fiecare si impreuna sa «se scoata», sa supravietuiasca intr-o lume straina, dar mai cu seama sa-si «omoare timpul», sa nu se plictiseasca.”

Romanul 69 include scene de un umor „atroce”. Fiecare rotita a realitatii este un bun prilej de ironie, de „bascalie” chiar: prietenii, intimplarile, limbajul. „Trebuia sa scriu un roman care sa-mi razbune adolescenta bolnava, cu noptile disperate in care imi pierdeam, minut cu minut, viata si credintele si curiozitatea. Si acest roman avea sa se cheme 69, pe numele lui, si trebuia sa fie despre ce am spus. Timp de doi ani nu mi-am pierdut gindul, il uitam, dar reveneam la el cu obisnuinta, pina mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre ce credeam ca ar trebui sa stiu si ca, daca e sa fim sinceri, mi se cam si rupe. Revolutia (ca asa i se spune, de parca ar fi fost prima si ultima) a produs doar niste filme si carti de cacat, in care unsii cu toate alifiile au aratat ca sint de fapt, au fost tot timpul, niste idealisti.” „Atrocitatea” sta in faptul ca nu este cautata. Sau, daca da, „trucul” este realizat perfect.

Motto-urile cu care Ionut Chiva isi ilustreza unele capitole socheaza: „Nu acuz pe nimeni, ci pe toti” (Maiakovski), „Nu va speriati doamna, e groaznic!” (Eugene Ionesco). Alteori, in loc de motto, uzeaza de „formule proprii”: „Cine sapa groapa altuia/Miine va fura un bou”.

Mircea Martin il numeste pe Chiva „micul Burroughs”. Mai mult, ne „instiinteaza” ca tinarul scriitor poate fi numit, deja, „un prozator important”. „Nimic nu pare sa fie intimplator in aceasta proza al carei final ii ridica – sau ii descopera – miza. Dupa ce se dezgusta de sine (si de lume), personajul-narator se reasuma spectaculos. Nu incape indoiala ca de Ionut Chiva vom mai auzi.”