Se prefigurează unele soluţii pentru salvarea şi relansarea producţiei la SC TEXTILA ARDELEANA SA Satu Mare

În acest context, în cursul zilei de 20 ianuarie, prefectul Radu Bud l-a primit pe Claas E. Daun, patronul concernului german din domeniul textilelor DAUN&CIE. AG şi cel mai mare creditor al SC TEXTILA ARDELEANA SA, care a fost însoţit de Manfred Engelmann şi Nicolae Cotlău, reprezentantul în România a concernului german respectiv consilierul pe probleme economice a domnului Daun. La discuţii au mai participat liderul de sindicat Puiu Costandache şi secretarul Livia Medve, precum şi Vasile Dârle, vicepreşedintele filialei Satu Mare a Confederaţiei Naţionale „Cartel Alfa”, confederaţie la care este afiliat sindicatul de la ITA.
În cuvântul său, prefectul Radu Bud a ţinut să sublinieze următoarele:
„Intervenţia mea în acest caz nu trebuie interpretată ca o imixtiune în activitatea unei societăţi private, nu am acest drept şi nici nu am dorit-o, însă atunci când se constată ilegalităţi, şi din câte cunosc la TEXTILA ARDELEANA se întâlnesc aspecte infracţionale, instituţiile statului sunt obligate să intervină, inclusiv prefectul în baza prerogativelor conferite prin Legea Instituţiei Prefectului. Ceea ce este mai grav la TEXTILA ARDELEANA se leagă de situaţia dificilă în care se găsesc cei aproape 860 de angajaţi. Nu putem sta pasivi pentru că este vorba de un important procent din forţa de muncă activă ce este angajată în sectorul productiv din municipiul Satu Mare, iar implicarea mea ca şi prefect are legătură cu orice demers ce ar putea duce la soluţionarea problemelor şi consider binevenită orice discuţie cu oricine poate contribui la soluţionarea situaţiei de la această societate comercială şi aş fi cel mai bucuros dacă s-ar putea face un prim pas pentru salvarea şi mai apoi relansarea producţiei la TEXTILA ARDELEANA.”
La rândul său, Claas E. Daun a ţinut să-şi prezinte punctul de vedere în legătură cu implicarea sa în cazul TEXTILA ARDELEANA. Patronul concernului DAUN&CIE. AG, una dintre cele mai mari societăţi din domeniul textilelor din Germania, având un număr de 20.000 de angajaţi în 14 ţări, cu o cifră de afaceri anuală estimată la 2 miliarde de euro, date verificate şi confirmate de către liderii de sindicat, a declarat următoarele:
„Dacă în Germania s-ar fi întâmplat astfel de lucruri, în cel mult o lună s-ar fi declarat falimentul şi s-ar fi relansat activitatea firmei în cauză. Sunt de neînţeles pentru mine jocurile politice şi economice ce s-au produs în cazul TEXTILA ARDELEANA. Relaţiile mele de afaceri cu România au început prin intermediul firmei Kock, o firmă de tradiţie în Germania dar care în ultimii ani a lăsat o dâră de sânge prin falimentele şi datoriile înregistrate. Dorinţa mea este de a transforma fabrica de la Satu Mare într-o unitate competitivă pe piaţa mondială a textilelor, marcată în acest moment de o perioadă de criză. Nu am nevoie de subvenţii de la stat şi nici de avantaje politice de la nimeni, sunt capabil să reanimez fabrica prin forţele proprii, însă în nişte condiţii care să nu se ajungă ca banii mei să acopere găruile făcute de alţii. Sunt de acord că trebuie să conlucrăm cu instituţiile statului în situaţii de criză. Nu am venit să povestesc ce lucruri frumoase vreau să fac, ci doresc să pot demonstra în practică, dar pentru aceasta trebuie să fiu lăsat. Voi lucra doar cu oameni care nu au pete de acoperit şi care nu-şi văd doar propriile interese. Jocurile unora de la AVAS şi SIF au influenţat comportamentul lui Niesse.”
Patronul concernului german a cumpărat de la BCR creanţe în valoare de 2 milioane de euro ale societăţii TEXTILA ARDELEANA, fabrica găsindu-se în acest moment în stare de insolvenţă, având toate conturile blocate. Datorită transformării unor creanţe ale societăţii în acţiuni, statul, prin AVAS, deţine controlul a 40% din totalul acţiunilor, iar acest procent ar putea să ajungă la peste 50% prin conversia altor creanţe în acţiuni. Un alt element propus de cei prezenţi la discuţii s-a referit la numirea de către AVAS a altor persoane în Consiliul de administraţie al societăţii, iar în cazul dobândirii controlului asupra majorităţii acţiunilor se pot lua decizii privind soarta societăţii. O tergiversare a transpunerii în practică a acestor propuneri, ce reprezintă soluţii doar pentru traversarea unei perioade de tranziţie, ar putea să ducă la lichidarea societăţii, prin vinderea terenului şi a clădirilor amplasate într-o zonă centrală, şi pierderea celor 852 de locuri de muncă, cu efecte sociale deosebit de grave.