„De doua mii de ani” – dramatizarea romanului lui Mihail Sebastian in premiera la Teatrul Radiofonic

Prefata pe care Nae Ionescu a scris-o la aparitia romanului De două mii de ani (1934) de Mihail Sebastian a provocat in epoca un adevarat scandal pe tema minoritatii evreiesti si a conditiei evreului in Romania. O perioada in care societatea romaneasca se confrunta cu ideologia extrem-nationalista, cu importul de revolutie bolsevica orchestrat de KGB-ul Uniunii Sovietice. O perioada care, cu toate acestea, are importante performante culturale si artistice, opera lui Mihail Sebastian fiind un exemplu semnificativ.
La o suta de ani de la nasterea lui Mihai Sebastian si in anul in care Editura Humanitas reediteaza De două mii de ani, Teatrul Radiofonic aduce in spatiul public aceasta premiera.
Doina Papp, autoarea dramatizarii, preia cele mai importante momente traversate de personajul principal- student evreu la arhitectura - interpretat de Marius Stanescu, a carui maturizare este marcata de conflictele de constiinta determinate de identitatea sa etnica si de singuratatea metafizica generata de conditia sa de intelectual ce-si revendica dreptul la libertate spirituala.
Distributia pe care Attila Vizauer, regizorul artistic al premierei, o reuneste la realizarea spectacolului, cuprinde actori importanţi – Ion Lucian, Rodica Negrea, Rodica Mandache, Ana Ioana Macaria, Mihai Constantin, Doru Ana, Dan Condurache, Ionel Mihăilescu, Mihai Bisericanu, Doru Ana, Stelian Stancu, Pavel Bartoş, Monica Davidescu. - regizor de studio – Milica Creiniceanu, regizor muzical - Patricia Prundea, regizor tehnic – ing. Mirela Georgescu.
Marius Stanescu despre intalnirea cu acest rol: „...Prin acest personaj nu descoperi doar trairile lui interioare ci si lumea in care traieste el; intelegi lumea romaneasca din anii aceia in toata complexitatea ei. […] Actorii sunt niste mangaietori de suflete pentru cei care intra intr-o sala de teatru. Dar, in acelasi timp, actorii provoaca intrebari si nelinisti spectatorilor pentru a-i întoarce cu fata catre propriile lor destine, poate si catre Dumnezeu.”