Avem o ştiinţă de a ne descurca şi de a fi capabili să o luăm mereu de la capăt

BUCURESTI - 28 iulie 2015

Comunicat tip General in Afaceri, Banci / Asigurari, Finante / Contabilitate, IT&C, Retail

Live site

Interviu cu Cristian Christodorescu, Director General ROPECO

Cristian Christodorescu este, mai degrabă, ceea ce numim adesea un tehnocrat, un specialist care şi-a văzut conştiincios de business, care a vorbit puţin, dar a ştiut să deschidă „fronturi” noi în afaceri.

Chiar dacă nu ezită să pună degetul pe rănile noastre comune, crede că lucrurile se vor aşeza, că ţara va fi mai curată şi mai prosperă în anii următori.

Avem o ştiinţă de a ne descurca şi de a fi capabili să o luăm mereu de la capăt

La Revoluţie, cei mai mulţi dintre noi ne-am îmbătat de idealism, am simţit că ne descătuşăm şi ne desfacem aripile. „Odată am ştiut să zbor, odată. Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte!“ – spune poetul. De ce să fi avut parte noi, românii, de un zbor planat toţi aceşti ani?

Idealurile Revoluţiei s-au estompat încet, încet, pe măsură ce puterea fesenistă s-a infiltrat în toate structurile statului. Ştim că fenomenul Piaţa Universităţii era, de fapt, o încercare de continuare a Revoluţiei sau, mai bine zis, încercarea unei noi Revoluţii: aceea împotriva elitelor comuniste de rangul doi, care era evident că preiau puterea, în detrimentul unei adevărate schimbări către o democraţie liberală. Faptul că totul s-a terminat prin „intervenţia” iliesciană a dus în timp la o „încetinire a zborului”, de fapt, aşa cum spuneţi, a unui zbor planat, fără motoare turate corespunzător...

Credeţi că butada „râsu'-plânsu'” sau substantivul „băşcălie”, noţiuni intraductibile de altfel, sunt elemente ale profilului nostru, al românilor? Asta ne face să înaintăm ca racul?

Într-adevăr, „băşcălia” o putem considera ca făcând parte din profilul nostru. Dar este un termen oarecum benefic. Este un fel de apărătoare, o manta de vreme rea, atunci când nu ne merge bine. Este o mască în spatele căreia ascundem efectul loviturilor încasate.

Mai degrabă expresia „las', că merge şi aşa!” apare ca element esenţial al profilului nostru. Ne caracterizează atât de bine stilul de lucru, comoditatea, indolenţa şi superficialitatea.

Părerea mea este că tocmai acest lucru ne face să înaintăm ca racul, pentru că este adânc înrădăcinat în mentalitatea noastră. Ne este mai uşor să cârpim decât să reparăm, să dăm o spoială pe afară decât să zugrăvim. Acesta este şi motivul pentru care o mulţime de proiecte bune sunt întârziate, executate prost, devize umflate sau eşecuri lamentabile. Ştim mult prea des să facem risipă de bani!

Vă ocupaţi, de la începutul carierei dumneavoastră, de tehnologii, de echipamente, infrastructură, soluţii hardware şi software – toate adresate multor verticale de business. De ce sunt românii inventivi şi receptivi, dar atât de puţin practici şi inconsecvenţi?

Dar de ce să considerăm inconsecvenţa ca ceva rău? Nu spunea Oscar Wilde: „consecvenţa este ultimul refugiu al celor lipsiţi de imaginaţie”? Aşa că eu cred că inventivitatea şi creativitatea merg în paralel cu inconsecvenţa. Sunt de acord că suntem inventivi, receptivi şi puţin inconsecvenţi. Mai ales că, din punct de vedere al unui manager, a fi total predictibil înseamnă că nu mai este nevoie de tine în acel post. Problema este de ce suntem aşa de puţin practici.

Poate că este vorba de teama de a lua decizii în situaţii extreme. Sau poate că ţine de fuga de răspundere, sau poate de competenţa şi experienţa oamenilor puşi după criză în posturi de decizie, dar din constrângeri materiale, „experienţa” lor este fie din cărţile de la şcoală, fie eventual de pe net!

Aţi făcut eforturi admirabile în timp fie pentru a promova echipamente importate sau proprii, de ultimă generaţie, destinate mediului bancar (procesare numerar, automate de plăţi, securitate mecanică) sau soluţii complete de birotică, fie pentru a vă implica în operarea de echipamente de gestiune a deşeurilor – capitol la care România e revoltător de înapoiată. Pe ce segment aţi găsit satisfacţii profesionale clare, dincolo de rezultatele financiare?

În toate domeniile de care ne-am ocupat am găsit satisfacţii profesionale. Acestea mi-au dat, de altfel, puterea de a merge mai departe.

Totuşi, cele mai mari satisfacţii mi-au fost aduse de soluţiile inovatoare, cele care au avut un impact major şi asupra business-ului clientului, aducându-i beneficii importante sau ajutându-l să-şi rezolve o problemă stringentă. Mă refer la  soluţiile de self-service şi la „POS sharing”.

Se spune că un popor îşi merită conducătorii. Dar managerii? Vedeţi o „selecţie naturală” a acestora în timp, o triere firească, o deplasare vizibilă spre performanţă?

Aşa am sperat. Problema este că după primii ani de criză, calitatea managerilor mie mi se pare că a scăzut. Mă refer în principal la cei care se ocupă de generare şi de implementare de proiecte. Au scăzut calitatea şi pretenţiile, ca o consecinţă a mentalităţii că trebuie să facem economie, aşa că vom cumpăra ce este mai ieftin. Ce este mai ieftin nu este cel mai bun. Niciodată!

Toţi liderii de business au învăţat, mai mult sau mai puţin, limbajul corporatist, care vehiculează valori în care, chipurile, cred sau ar trebui să creadă: unitatea echipei, profesionalism, excelenţă, proactivitate, agilitate, loialitate, satisfacţia clientului etc. Dumneavoastră ce preţuiţi în firmă cu adevărat?

Eu cred că în firma noastră lucrul cel mai de preţ îl reprezintă relaţiile interpersonale. Acestea creează valori superioare în structuri mai restrânse, deşi satisfacţia clientului rămâne, totuşi, scopul cel mai important al unei firme.

Ar mai fi de apreciat şi flexibilitatea, dinamismul, faptul că ne adaptăm mai repede la anumite schimbări ale pieţei (cererii).

România a tot fost, în 25 de ani, campioana şanselor şi a potenţialului în business, în dezvoltare generală. Dar şansele au cam rămas nefructificate şi adesea fluierăm a pagubă, în lipsă de investitori serioşi şi proiecte consistente. În ce mod ar trebui să procedeze guvernele viitoare ale ţării, oricare ar fi ele, ca să ne putem reconsidera speranţele?

Cred că ceea ce se petrece acum în România, pe seama unei justiţii care sper că s-a trezit, va produce mutaţii majore în mentalitatea şi în comportamentul aleşilor şi demnitarilor, al politicienilor şi managerilor care răspund de bugete, mai ales de cele publice. Toţi cei din politică, din administraţia centrală şi locală trebuie să înţeleagă, măcar în ceasul al doisprezecelea, că nu ocupă o funcţie sau o poziţie pentru a se căpătui şi a favoriza grupuri, găşti, familii etc., ci pentru a pune umărul la progresul societăţii.

Cu modestie, discreţie şi mai ales profesionalism, ei toţi pot relansa România pe o „orbită” de normalitate şi de creştere. De ce nu pot fi şi aici urmate exemple de miniştri occidentali care se plimbă senini cu bicicleta, fără escorte şi maşini de lux sau care, la primele suspiciuni de ilegalităţi, îşi dau demisia cu demnitate?

Cum ar trebui să procedeze guvernele viitoare? Ar trebui să nu urmeze orbeşte şi conjunctural interesele partidului care i-a promovat, ci priorităţile stabilite de comun acord, cele care contează pe termen lung. Ar trebui să nu înlocuiască echipele de specialişti din aparatul de stat pe criterii politice şi ar trebui să investească pe termen lung în educaţie, sănătate şi infrastructură. Alte trei axe esenţiale ar mai fi, cred eu, IT-ul, agricultura şi turismul.

Nu vă întreb, într-o cheie patriotardă neavenită, ce vă face să fiţi mândru că sunteţi român. Vă întreb altceva: ce vă împlineşte şi vă dă puterea să mergeţi mai departe aici, acasă?

Pe mine mă consternează puterea de regenerare a poporului acesta din care fac parte. Sunt impresionat că ştim să depăşim cu stoicism perioadele grele, că avem o „anduranţă” rară, o ştiinţă de a ne descurca şi de a fi capabili să o luăm mereu de la capăt. Adevărat, mămăliga românească a explodat rar, dar lucrul acesta s-a întâmplat!

Mă mai împlineşte credinţa neobosită a românilor că va fi mai bine, că vin alţii să ne izbăvească (americanii, nemţii, NATO, UE etc.), că merităm şi putem mai mult, că avem mândria noastră, necontrolată uneori, că plecăm şi ne întoarcem automat aici fără să fim în stare să explicăm în cuvinte de ce...

Despre ROPECO Bucuresti S.R.L.

De ce ROPECO Bucuresti? ROPECO Bucuresti este o societate mixta romano-elvetiana, cu o experienta de peste 20 de ani pe piata de specialitate, oferind solutii si echipamente care inglobeaza inalta tehnologie testata cu succes la nivel mondial. Firma noastra a inceput prin a fi o companie mica, insa prin politici de management si marketing judicios selectate si aplicate, ROPECO a devenit una din cele mai reprezentative si de succes companii din domeniul sau de activitate.

Permalink: https://www.comunicatedepresa.ro/ropeco-bucuresti-s-r-l-/avem-o-stiinta-de-a-ne-descurca-si-de-a-fi-capabili-sa-o-luam-mereu-de-la-capat