Studiile ştiinţifice demonstrează eficacitatea eforturilor de conservare

Articolul demonstrează că Directiva Păsări a ajutat în mod evident acele specii considerate a fi cele mai periclitate, în principal prin desemnarea Ariilor de Protecţie Specială Avifaunistică. Directiva Păsări a fost adoptată în 1979 şi este în prezent o lege ce prevede măsuri speciale de conservare pentru anumite specii, în toate ţările UE.

Înainte de a li se atribui un statut special de conservare prin includerea în Anexa I a Directivei Păsări, populaţiile acestui grup de păsări ameninţate aveau o evoluţie semnificativ mai proastă decât cele ale speciilor care nu sunt incluse în respectiva anexă. Totuşi, odată incluse în Anexa I şi prin aceasta beneficiind de măsuri de conservare directe (de exemplu realizarea de Planuri de Acţiune pentru Specie la nivel european, asigurarea de fonduri speciale pentru măsurile de conservare prin linia de finanţare LIFE), evoluţia lor a fost mai bună decât a specilor nemenţionate în Anexa I. Această diferenţă între populaţiile celor două grupuri de specii nu a fost observată în ţări din Europa în care Directiva Păsări nu a fost aplicată (ţări din afara UE). De asemenea, cu cât o specie a fost inclusă mai timpuriu în Anexa I, cu atât mai vizibilă este revenirea sa, fiind apreciat că ar fi nevoie de peste 10 ani de politici de conservare pentru ca îmbunătăţirea statutului unei populaţii să fie detectabilă şi stabilă. O altă relaţie este făcută cu suprafeţele desemnate ca arii protejate potrivit legislaţiei UE (în particular Arii de Protecţie Specială Avifaunistică). Cu cât acestea sunt mai mari, cu atât este mai posibil ca starea populaţiilor de păsări să se îmbunătăţească.

Analiza este realizată doar pentru cele 15 state care erau în UE înainte de 2004 (Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Marea Britanie) şi este cu atât mai mult un argument pentru noile state membre în favoarea implementării corespunzătoare a Directivei Păsări (transpusă în legislaţia românească prin Legea nr.462 din 18 iulie 2001).

În ciuda succeselor semnificative obţinute prin implementarea Directivei Păsări, datele furnizate de către partenerii BirdLife (în România, Societatea Ornitologică Română) arată că în jur de jumătate din speciile de păsări din Europa au în continuare un statut de conservare nefavorabil, iar tendinţa generală este descrescătoare. Acest declin este datorat în mare parte efectelor negative ale folosirii terenurilor în special în agricultură, nevoile păsărilor fiind de cele mai multe ori ignorate.