1 AN DE LA INMORMANTAREA PRINTULUI CAROL MIRCEA GRIGORE AL ROMANIEI LA COZIA

Printul Carol Micea Grigore al Romaniei a fost adus si inmormantat in tara la Manastirea Cozia acum 1 an. Murise la Londra, la 27 ianuarie 2006, la cateva luni dupa ce si-a revazut tara. Prin grija fiului sau, Printul Paul al Romaniei si al sotiei acestuia, Printesa Lia, Alteţa Sa Regală Prinţul Carol Mircea Grigore al României, primul născut al Regelui Carol al II-lea al României şi al Printesei Ioana Valentina, născută Lambrino, şi-a găsit astfel liniştea în pământul ţării natale, după o viaţă întreagă trăită în exil.

La Manastirea Cozia, la parastasul de 1 an, familia s-a rugat si pentru ultima sotie a Printului Carol Mircea, Antonia Colville, decedata in urma cu 2 luni la Londra. Antonia Colville, a treia sotie a Printului Carol Mircea, a fost nepoata sefului de cabinet al Regelui George al VI-lea al Angliei si provenea dintr-o familie nobila veche din Anglia.
Papa Benedict, Regele Juan Carlos al Spaniei, Printul Albert de Monacco, Regina Elisabeta a Marii Britanii si numerosi membri ai familiilor regale din Europa au trimis familiei condoleante si si-au aratat pretuirea fata de Printul Carol Mircea in anul care a trecut. Ceremonia de la Cozia s-a tinut intr-un cadru mai restrans, totusi au fost prezenti peste 500 de oameni. Slujba a fost oficiata de IPS Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului, de staretul Manastirii Cozia, parintele Vartolomeu Androni si de un sobor de preoti. Prieteni ai familiei, membri ai Fundatiei Printul Paul pentru Romania si ai Fundatiilor Omenia, condusa de Minodora Ilie si Valente Umane, condusa de Nela Pavaloiu, precum si credinciosi de la Manastirea Cozia, au venit sa il pomenesca pe cel care ar fi putut fi rege al României, dar căruia vremurile şi destinul i-au fost potrivnice.

Despre Printul Carol Mircea Grigore al Romaniei

Plecat din ţară la vârsta de cinci ani ca urmare a situaţiei politice a vremii, ASR Prinţul Carol Mircea-Grigore al României nu a mai avut ocazia să pună piciorul pe pământ românesc decât în două ocazii de-a lungul întregii sale vieţi: prima dată la înmormântarea Reginei Maria, pentru doar două zile, iar a doua oară în noiembrie 2005, cu doar câteva luni înainte de moartea sa - la 27 ianuarie 2006.

Cu un destin zbuciumat, ca şi istoria pe care a trăit-o, Prinţul Carol Mircea-Grigore al României a avut bucuria ca înainte de a muri, să-i fie recunoscut un drept natural, dar care în mod constant i-a fost refuzat în România din diverse considerente politice: recunoaşterea juridică a descendenţei sale regale. Deşi fusese recunoscut de Regele Carol al-II-lea imediat după naştere, printr-o scrisoare adresată soţiei sale de pe front, şi ulterior în mod oficial de către Vaida Voievod, Prim Ministru al României la acea dată – printr-o declaraţie pe prima pagină a celei mai importante publicaţii a vremii: ziarul ”Epoca” – Prinţul Carol Mircea-Grigore al României a fost nevoit să lupte întreaga viaţă pentru a-şi dovedi descendenţa regală.

Iubitor de cultură, poliglot (prinţul vorbea fluent şase limbi străine), foarte apreciat de cei care au avut şansa să se afle în preajma sa, Prinţul Carol Mircea-Grigore al României a purtat permanent în suflet dorinţa de a se reîntoarce în ţara natală. A încercat să-şi aline dorul implicându-se în numeroase acţiuni de binefacere şi susţinând activ cauza României peste hotare.