Copiii care nu au acces la un calculator vor fi marginalizati în societatea de mâine

În privinţa informatizării sistemului de educaţie, statele avansate tehnologic urmăresc constant regulile competitivităţii socio-economice, alocând sume impresionante pentru pregătirea corespunzătoare a resurselor umane şi luând decizii ferme bazate pe studii prospective pentru următoarele decenii.
De exemplu, punctele cheie ale planului educaţional naţional prezentat recent (august 2004) Congresului Statelor Unite de către Departamentul pentru Educaţie al SUA sunt managementul informatizat al şcolilor, evaluarea online şi elearning. În ciuda unui deceniu de investiţii în tehnologii pentru educaţie iniţiate în 1996, indicatorii de performanţă şcolară au rămas neschimbaţi până acum, subliniază Susan Patrick, directorul Biroului pentru Tehnologia Educaţiei al Departamentului de Stat. În sistemul de învăţământ, instituţie conservatoare prin definiţie, schimbările au loc treptat – durează un timp până ce inovaţiile (mai ales destul de radicale, cum sunt cele generate de introducerea computerelor) sunt asimilate.

În România, în cadrul programului SEI al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, toate liceele au fost utilate cu reţele de calculatoare pe care a fost instalată aplicaţia AEL – componenta software pentru elearning dezvoltată de firma SIVECO, ce permite atât managementul procesului de învăţământul şi evaluări online, cât şi integrarea lecţiilor electronice pentru diverse discipline, furnizate de MEdC. Finanţările prevăzute pentru informatizarea învăţământului de până acum şi pentru perioada următoare sunt extrem de mici, comparativ cu bugetele majorităţii statelor europene, în condiţiile în care 13,5% dintre elevii de liceu din mediul urban au acces la computer doar la şcoală, conform unui studiu realizat în noiembrie 2004 de către Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în Educaţie.
Departe de a fi roză, situaţia nu este, totuşi, nici dezastruoasă – accentul pus pe infrastructură în perioada 2001-2004 începe să dea roade şi constituie un fundament solid pentru următoarele demersuri ale MEdC, care ar trebui să vizeze performanţa (la nivelul elevilor) şi utilizarea eficientă a computerului pentru instruire (la nivelul profesorilor). Însuşirea de către profesori a unei tehnologii noi, utilizarea computerului pentru predare şi învăţare, precum şi elaborarea softului educaţional sunt procese aflate încă într-un stadiu incipient, care trebuie susţinute şi promovate în măsura în care constituie premise pentru organizarea unui demers centrat pe elev.
O certitudine o constituie faptul că demersul de informatizare depinde de foarte multe variabile, în mediul instituţional şcolar – conservator, pe de o parte, şi cu o cultură organizaţională complexă, pe de altă parte. Diferite licee au diferite experienţe în ce priveşte dotarea cu calculatoare şi software educaţional, în funcţie, în primul rând, de atitudinea, deschiderea şi interesul acordat acestui proces de către managerii şcolari din liceele româneşti. În afara unui mic procent de licee care au refuzat efectiv să utilizeze laboratoarele aduse de MEdC, orele de biologie, fizică, chimie etc. desfăşurate în laboratoarele AEL, folosind lecţii electronice, au devenit un lucru obişnuit în liceele noastre. Acest lucru trebuie privit ca făcând parte dintr-o dinamică firească a sistemului de învăţământ, orientat spre viitor – nu performanţa unor elevi la olimpiadele de informatică, ci faptul că noile generaţii vor fi pregătite să trăiască în societatea globală informaţională trebuie să ne bucure mai mult.
Datorită rolului de facilitare a accesului la informaţie şi formare pe parcursul întregii vieţi, calculatorul devine un instrument necesar oricărui cetăţean al societăţii informaţionale în care trăim. Accesul la un loc de muncă depinde din ce în ce mai mult de nivelul de competenţă demonstrat în lucrul cu computerul. Copiii care nu au acces la un calculator şi nu ştiu să lucreze cu acesta vor fi marginalizaţi în societatea de mâine – societatea bazată pe cunoaştere.