Miercuri, 16 mai, Maria Raducanu si Maxim Belciug pornesc intr-un nou pelerinaj pentru voce si chitara

Miercuri, 16 mai 2007, la orele 20.30, clubul bucurestean La Scena (Calea Calarasi 55) va gazdui un concert extraordinar sustinut de Maria Raducanu si Maxim Belciug.

Concertul, intitulat MINCIUNA, se doreste o avanpremiera la un nou proiect muzical prin care cei doi muzicieni isi continua seria “Pelerinajelor” pentru voce si chitara cu o incursiune in idiomul autohton. Dupa explorarile din spatiul iberic (fixate pe CD-ul “LA TARARA”) si peregrinarile siberice din cel de-al doilea CD “TROIKA”, Maria Raducanu si Maxim Belciug se intorc acasa pentru a-si evoca propria Romanie muzicala.

“Lucram acum la acest nou CD – ne marturiseste Maria Raducanu - si speram sa il lansam in cateva luni. Pana la lansare insa, am vrut sa oferim in avanpremiera publicului o parte din bucuria noastra de a lucra la acest proiect. Nu ma intrebati de ce am ales ca numele acestui proiect sa fie MINCIUNA. Ar fi putut la fel de bine sa se intituleze “Tarancuta, Tarancuta” sau “Mana birjar”. Noi am ales MINCIUNA si asta este. Dar ne bucuram daca acest lucru va prilejui introspectii, retrospectii…”

Maxim Belciug, la randul sau, ne explica: “Ni s-a parut firesc ca intre Siberia si Iberia, intre est si vest, sa plasam Romania. Acest proiect de muzica romaneasca ne este foarte drag si poate tocmai de aceea ne-am apropiat de el abia dupa ce ne-am asumat intr-un fel evolutia noastra de popor latin sadit printre slavi.”


Concertul de miercuri, 16 mai 2007, se va desfasura in Sala Studio din podul clubului La Scena (Calea Calarasi 55) si va incepe la orele 20.30. Cei doi muzicieni vor interpreta atat binecunoscutele cantece spaniole si rusesti, cat si cantece romanesti ce vor figura pe CD-ul a carui lansare va avea loc in cateva luni.
____

Maria Raducanu este intotdeauna o aparitie emotionanta. De un clasic nonconformism, ca persoană si ca artist, Maria Raducanu iubeste muzicile traditionale – expresie a fondului primordial al sensibilitătii lumii, si jazzul – emblemă ultimă a libertătii in arta sunetelor. Crede că, uneori, esti mai aproape de jazz părăsindu-l ca formă strictă si abordandu-l din unghiuri diferite, mai fecunde spiritual. Desi ei insasi nu-i place sa vorbeasca despre muzica ei folosind etichete stilistice, criticii muzicali acreditati o consideră posesoarea unui fel de a canta unic, o imbinare explozivă de traditie romaneasca si de muzici contemporane (pop, blues, jazz clasic, avantgardă, muzică clasică contemporană). O voce unica, pur si simplu extraordinara. Intotdeauna emotionanta. Poate din acest motiv, aceeasi critici, neavand cuvinte pe masura, se rezuma la a o considera o noua Maria Tanase, o Edith Piaf, o Amalia Rodriguez a Romaniei.

Pe Maxim Belciug ne-am obisnuit sa-l regasim in aerul mai rarefiat al muzicii calsice, oferind recitaluri regal pe scenele ateneelor si filarmonicilor, in tara sau in strainatate. Virtuoz al chitarei inca de pe vremea cand in Romania nu se studia chitara clasica in nici o universitate, Maxim Belciug reprezinta astazi un nume intampinat cu entuziasm de elita muzicii clasice. Langa Maria Raducanu, Maxim Belciug s-a prezentat intr-o ipostaza care, desi nu-l valorifica ca solist, este la fel de implinitoare: aceea de acompaniator al vocii.

Proiectul comun al celor doi artisti s-a plasat inca de la inceput sub un principiu integrator: acela al autenticitatii. Scopul este de a readuce in lumina muzica primara a obarsiilor. De o tinuta muzicala
undeva intre clasic si traditional, muzica lor este de un genuin elaborat, capabil sa nasca in noi zvacnete pe care nu le mai stiam ale noastre de cand, in loc sa intelegem ce traim, traim doar ceea ce intelegem...