Tehnici in Asistenta Sociala

Volumul de fata isi propune o incursiune in cateva tehnici de baza ale practicii asistentei sociale. Folosind argumente ale epistemologiei sociale, autorul introduce o prezentare a lucrului de caz si aduce in atentie aspecte importante ale consilierii in asistenta sociala. Cititorul este provocat sa exploreze aspectele metodologice ale consilierii si este indemnat sa exerseze utilizarea tehnicilor de Programare Neuro Lingvistice in cadrul interviului non directiv capabil de a conduce la o schimbare axate pe punctele tari ale clientului. Avand ca linii directoare cateva asertiuni specifice NLP, autorul vine in sprijinul cititorului prin exemplificari ale acestei noi orientari, aducand de fiecare data argumente solide ale acestui tip de consiliere. Punerea in relatie a principalelor profesiuni utilizate in munca asstentiala , creaza contextul complex de abordare inter si multidimensionala a practicii asistentei sociale, recunoscand aspectul de granita al disciplinei. Intreaga abordare propusa de autor este filtrata de caracterul etic al interventiei sociale, directionat de promovarea drepturilor individului, si avand ca si concept central, cel de calitate a vietii. Acesta nu este privit ca un concept abstract, ci ca o sursa a operationalizarii unor indicatori care au relevanta pentru existenta individuala. Pentru a valida asistenta sociala ca stiinta aplicativa, autorul aduce in atentie argumente epistemologice adaptate cerintelor si exigentelor acestui domeniu. Volumul prezinta o serie de teorii si modele ale asistentei sociale, insistând asupra elementelor de ordin metodologic. “Calitatea vietii”, ameliorarea acesteia, este privita; ca obiectiv central al practicii asistentei sociale, atât la nivelul interventiei individualizate cât si a programelor sociale. Interpretând astfel obiectul practicii asistentei sociale, autorul subliniaza modalitatea de masurare a succesului programelor de interventie, anume variatia indicatorilor obiectivi si subiectivi ai calitatii vietii. Astfel se poate aprecia atât schimbarile “obiectiv-cantitative” cât si cele “subiectiv-calitative” generate de interventia sociala. Privita ca o interventie asupra unui sistem social (individ-familie-comunitate) aflat în disfunctie, modelul de asistenta sociala propus de autor privilegiaza teoria schimbarii ca perspectiva teoretica de interpretare a asistentei sociale, teorie în care clientul individual sau colectiv este el însusi agent al schimbarii, asistentul social având rolul de evidentiere a disfunctionalitatilor si facilitarea accesului clientului la diversele resurse din mediul social. Ca tehnici de interventie ne sunt prezentate modelele “casework” – al “lucrului de caz” , consilierea nondirectiva si ca macropractica asistenta sociala prin programe de interventie. O discutie aparte în cadrul volumului îl are dimensiunea de stiintificitate a asistentei sociale. Autorul prezinta distinctia între asistenta sociala ca ansamblu de metode tehnici si practici de interventie si din aceasta; perspectiva; este “profesiune” eminamente practica, si dimensiunea epistemologica de validare a metodelor utilizabile în cadrul interventiei sociale. din aceasta perspectiva dimensiunea stiintifica a asistentei sociale îi apare autorului ca manifestându-se la nivelul metateoretic. Ne sunt prezentate doua paradigme întâlnite în analiza tehnicilor de asistenta sociala anume perspectiva psihologizanta conform careia asistenta sociala este o aplicare de ordin secund al tehnicilor derivate din psihoterapie, si perspectiva sociologizanta conform careia asistenta constituie o dimensiune aplicativa a sociologiei o latura a sociologiei orientata asupra ameliorarii disfunctiilor sociale. In cadrul acestei din urma perspective, la care autorul subscrie, tehnicile de interventie, chiar cele cu o provenienta certa dinspre latura psihologiei cum sunt cele de consiliere nondirectiva, se autonomizeazaevenind “socioterapii de reinsertie sociala”. Ca domeniu de confluenta si sinteza a tehnicilor de interventie provenind dinspre domeniul sociologiei, psihologiei, stiintelor educatiei si comunicarii, asistenta sociala realizeaza propria metodologie si propriul univers epistemic. Autorul intuieste relatiile diferite care pot fi operate la nivelul nevoilor clientului si a resurselor personale, organizationale si comunitare. Intentia autorului poate intalni nevoile practicienilor din domeniul asistentei sociale, si poate constitui o lectura utila pentru deschiderea unor noi modalitati de abordare a interventiei si schimabrii sociale.Informatii si achizitie online pe www.librariavirtuala.com,
www.magazin.rpi.ro , www.magazin.craciun2005.ro, www.magazin.ofertespeciale.info de pe site ul