Expoziție de SCULPTURĂ – Virgil MOGOȘANU

                    "Ceea ce ma surprinde este faptul ca lucrările, concepute într-un proiect omogen, dezvăluie un indiscutabil profesionalism, abilitatea artistică de cunoaştere a unor formule expresive cu care nu intră într-o rezonanţă mimetică, ci o gândire artistică motivată, care a generat o modalitatea interpretativă de exprimare autentică.

                    Elementele de definire stilistică reprezintă pentru un artist nu doar o formă de dexteritate, ci o opţiune inteligentă pe care acesta o adoptă în raport cu proiectul propus şi cu propria sa interioritate. Conjuncţia dintre cele două planuri, cel expresiv şi cel conotativ, nu este apanajul talentului, ci al gândirii artistice, amănunt ce face diferenţa, cel mai adesea esenţială, în devenirea oricărui creator şi în stabilirea unei ierarhi valorice.

                     Conceptul ciclului, în aparenţă comun, este prezent în toată istoria sculpturii, acela al dialogului formei cu lumina. Ceea ce identifică piesele concepute de Petre Virgiliu Mogoşanu este nuanţa pe care reuşeşte să o impună: transparenţa.                     

                      Esenţa discursului său plastic se concentrează, din punctul meu de vedere, pe schimbarea de atitudine a relaţiei, care nici ea nu este nouă, dintre formă şi lumină, rezultată, la rândul ei, din dialogul dintre gol şi plin al volumelor. Dacă, în mod uzual, lumina este cea care evidenţiază forma, Mogoşanu pledează pentru realizarea unor structuri care să pună în valoare lumina.  

                     Lumina este personajul principal al sculpturilor sale, forma fiind doar receptacolul care dă sens acestei substanţe imateriale, care este lumina. Dacă celebrul său coregional, Constantin Brâncuşi, căuta în materie esenţa ascunsă a lucrurilor, el, păstrând proporţiile, caută transparenţa acestora. Este o formă de înţelegere pentru a cărei materializare, însă, trebuie să ştii să-ţi stăpâneşti bine mijloacele.                     

                    Dincolo de planul tehnic şi cel formal, sculptorul are însă o miză cu mult mai importantă, aceea a unui plan ideatic, unde imaginile sale abstracte capătă o evidentă dimensiune spirituală. La o privire sumară, expoziţia poate fi înţeleasă ca o demonstraţie a succesiunii şi simultaneităţii formelor şi a tehnicilor. În profunzime, ea este o încercare de a ordona sugestii de natură existenţială (Tensiune, Oscilatii, Schimbare, Compensare, Pasaj, Îndoire, ş.a.) sau morală (Dialog, Echilibru I, Transparenţă). Într-o definire succintă, cred că actuala manifestare este un drum imaginat de sculptor în tentativa sa de a ieşi din captivitatea materiei spre mântuire (bineînţeles, de natură artistică) prin ordinea raţiunii.” - Cătălin Davidescu -

Vă așteptăm la o cafea aburindă, un pahar de vin fiert și multă artă contemporană!