Protecţia drepturilor de proprietate industrială – pe agenda CCIB

BUCURESTI - 8 martie 2007

Comunicat tip General in Afaceri

În data de 6 martie a.c., la sediul Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (CCIB), a avut loc seminarul cu tema „Mărcile comerciale şi desenele industriale. Protecţia drepturilor de proprietate industrială în UE: motive şi modalităţi de protejare a drepturilor privind produsele şi serviciile“, organizat de CCIB în colaborare cu Unitatea pentru Construcţie Institutională TAIEX a Comisiei Europene.

Evenimentul, care s-a adresat consilierilor de proprietate industrială, managerilor şi administratorilor, dar şi specialiştilor în marketing, s-a dovedit a fi un bun prilej pentru participanţi de a intra în dialog cu experţi străini de la Oficiul European pentru Armonizare pe Piaţa Internă (OHIM), Oficiul pentru Brevete şi Mărci din Germania, Organizaţia Mondială pentru Protecţia Proprietăţii Intelectuale (WIPO), precum şi cu specialişti români de la ROMINVENT SA şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Modificarile survenite ca urmare a intrarii in vigoare în România, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a legislaţiei comunitare în ceea ce priveşte protecţia drepturilor de proprietate industrială, modalităţile de protecţie ale mărcii şi desenelor în UE, sistemul mărcii comunitare, drepturile care derivă din proprietatea asupra unei mărci comunitare au fost doar câteva dintre aspectele abordate se experţii prezenţi la seminar.

Întrucât începând cu 1 ianuarie 2007, România şi-a asumat drepturile şi obligaţiile ce decurg din statutul de stat membru al UE, protecţia acordată titularilor mărcilor comunitare se extinde automat şi pe teritoriul ţării noastre. În acest context, există posibilitatea, dat fiind principiul teritorialităţii mărcii, ca o marcă identică sau similară din punct de vedere al denumirii, cât şi al produselor şi serviciilor protejate să fie înregistrată de firme diferite atât în România, cât şi pe teritoriul unui alt stat membru UE. În acest caz, dacă marca naţională este înregistrată anterior mărcii comunitare se interzice utilizarea mărcii comunitare pe teritoriul României, aceasta rămânînd valabilă în restul ţărilor membre UE, unde însă marca românească nu poate fi folosită. În schimb, dacă marca comunitară a fost înregistrată anterior mărcii româneşti, titularul acesteia poate solicita anularea înregistrării mărcii româneşti.

Specialiştii au subliniat necesitatea protejării mărcilor cu atât mai mult cu cât consumatorii au tendinţa de a „cumpăra“ mai degrabă marca decât produsul sau serviciul oferit. Simbol complex, marca are deopotrivă funcţie de marketing – vinde produsul, este o garanţie a calităţii, conferă credibilitate produselor noi, atrage cei mai buni angajaţi şi permite firmei practicarea unei politici de preţuri ridicate.

După aderarea României la UE, presiunea exercitată de competitori asupra producătorilor locali creşte accentuat, aceştia fiind nevoiţi, pentru a rezista pe Piaţa Unică, să-şi afirme identitatea naţională şi să adopte o strategie agresivă de diferenţiere a produselor, inclusiv prin protecţia denumirilor geografice, a indicaţiilor geografice şi prin înregistrarea produselor tradiţionale româneşti. Acest lucru este important, cu atât mai mult cu cât, la nivelul Uniunii Europene, valoarea economică a indicaţiilor geografice este impresionantă. Un exemplu edificator este Spania, care în circa 8 ani şi-a dublat exporturile de produse purtând etichete cu indicaţii geografice. Experienţa Spaniei în domeniu a fost împărtăşită participanţilor la seminar de reprezentantul Consiliului de Reglementare pentru Indicaţiile Geografice Protejate Jijona şi Turron de Alicante (Spania).

Firmele româneşti pot lua experienţa spaniolă ca punct de plecare,
înregistrându-şi produsele tradiţionale şi protejându-şi denumirile geografice. De altfel, Viorel Paul, preşedinte al sectiunii servicii si vicepresedinte al CCIB aprecia: „Statele membre se supun unor reguli comune, vorbesc cu o voce comună pe scena internaţională, dar aceasta nu înseamnă pierderea individualităţii, ci dimpotrivă! Cu totii am auzit de brânza de Roquefort, de Mortadella, de sunca de Praga şi cred că sunt în asentimentul dvs. dacă afirm că dorim să auzim tot mai des – în România, în Uniunea Europeană şi chiar în lume – de caşcaval de Rucăr, de Grasă de Cotnari sau de plăcintă dobrogeană.“

Astfel, pentru ca un produs să figureze în Registrul de atestare a produselor tradiţionale, acesta trebuie să fie conform unui caiet de sarcini care cuprinde: denumirea produsului, descrierea metodei de producţie, elementele care să prezinte evaluarea caracterului tradiţional, descrierea caracteristicilor produsului, precum şi cerinţele minime şi procedurile de verificare şi control a tradiţionalităţii.

Până în prezent, în România au fost atestate, conform Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, circa 975 de produse tradiţionale, în principal produse lactate, dar şi produse de panificaţie, produse din carne, legume şi fructe procesate şi băuturi spirtoase tradiţionale, de procedurile de atestare ocupându-se direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene.

Departamentul Comunicare al CCIB

Despre Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti

Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti
Bd. Octavian Goga, nr. 2, Sector 3, 030982, Bucuresti - Romania
Telefon: 319.00.79; Fax: 319.26.95
www.ccib.ro

Permalink: https://www.comunicatedepresa.ro/camera-de-comert-si-industrie-a-municipiului-bucuresti1/protectia-drepturilor-de-proprietate-industriala-pe-agenda-ccib