Emotiiile - cel mai sensibil indicator al echilibrului munca-viata

Cu toţii cunoaştem senzaţia pe care avem atunci când ne dorim ceva. Parcă tot restul lumii dispare, iar între noi şi obiectivul ţintit cu ardoare se construieşte un tunel, prin care trecem cu o viteză pe care adesea o considerăm mult prea mică. Ne dorim atât de mult să avem ceva, să facem sau să fim într-un anumit fel, încât orice întârziere ni se pare greu de suportat.
Iar emoţiile sunt cel mai sensibil indicator al oricărei abateri de la ţelul propus. Suntem iritaţi, deranjaţi, enervaţi atunci când ceva sau cineva ne abate din drum. Dar în egală măsură suntem incitaţi, concentraţi şi excitaţi pe măsură ce premiul promis se apropie de noi.
Atâta timp cât obiectivele legate de carieră alternează cu cele legate de viaţa personală, totul este în regulă, Fiecare avem nevoie de un spaţiu în care să ne exprimăm potenţialul creator, competenţele şi abilităţile dezvoltate în parcursul nostru şcolar şi profesional. Dincolo de recompensa materială, acest spaţiu ne oferă o mulţime de satisfacţii legate de nevoia noastră de afiliere şi de recunoaştere. Şi, dacă avem şansa de a ne pune în valoare talentul, beneficiem şi de plăcerea autoîmplinirii.
Dar o serie întreagă de alte nevoi sociale rămân nesatisfăcute dacă acordăm atenţie exclusiv celor menţionate mai sus. Oricât de dragi ne-ar fi colegii sau clienţii, ei nu ne pot oferi plăcerea unui sărut sau cea a râsului copilului nostru. Mai mult, mediul profesional impune construirea unei măşti, jucarea unui rol cu reguli extrem de clare şi adesea restrictive, care ne pot crea un sentiment de siguranţă un anumit timp, dar apoi fie ne epuizează, fie ne deformează. De aceea, avem nevoie de un alt spaţiu, în care să ne putem da jos această mască, în care să fim cât mai autentici, iar tipul de relaţii pe care le avem cu cei din jur să fie complet diferit. De ce credeţi că plăcerile erotice sunt cel mai puternic destresor pentru omul contemporan, urmate de întâlnirile cu prietenii?
La începutul acestui an, un studiu efectuat la solicitarea Comisiei Europene ne plasa pe un nedorit loc întâi în privinţa nivelului de stres la care percepem că suntem supuşi. Dat publicităţii aproape în acelaşi timp cu ştirea legată de moartea Ralucăi Stroescu, datorată epuizării prin muncă, acest studiu a agitat extrem de mult spiritele. În media, pe bloguri, la conferinţe, subiectul echilibrului dintre muncă şi viaţă a devenit unul extrem de discutat şi disputat.
În paralel, se desfăşura şi studiul „Inteligenţa emoţională la locul de muncă - 2007”, organizat de Competent Consulting, În cazul său, secţiunea alocată măsurării nivelului de epuizare fizică şi emoţională produsă de activitatea profesională a evaluat frecvenţa de manifestare a simptomelor de burnout, având în felul acesta un mai înalt caracter de obiectivitate.
Rezultatele, ce vor fi prezentate în cadrul unui workshop la Conferinţa „Psihologia la locul de muncă”, par în totală contradicţie cu cele ale studiului menţionat anterior:
• la nivel de populaţie, în realitate suntem mai puţin epuizaţi decât ni se pare,
• avem un sistem complex de mecanisme de autoapărare, prin care facem faţă stresului excesiv, dar care ne şi limitează performanţele,
• există o corelaţie semnificativă între coeficientul de inteligenţă emoţională (EQ) şi capacitatea de a gestiona stresul profesional.
Cea mai bună explicaţie pentru diferenţa mare dintre nivelul fiziologic de stres la care suntem supuşi de activitatea profesională (circa 40%) şi cel pe care îl percepem ca fiind prezent în viaţa noastră (circa 70%) este oferită tocmai de dezechilibrul dintre cele două domenii ale vieţii noastre. Există persoane care îşi alocă excesiv de mult timp activităţii profesionale, ceea ce le reduce capacitatea de recuperare fizică şi emoţională prin mecanismele vieţii de familie şi ale contactelor informale cu prietenii. Există, de asemeni, persoane care se „pierd” în activităţile casnice şi plăcerea de a fi „cu gaşca”, ceea ce devine o sursă de stres datorită resurselor financiare reduse de care dispun, precum şi limitării în privinţa satisfacţiilor profesionale. Vă aduceţi aminte povestea „Sarea în bucate”? Unii înlocuiesc sarea echilibrului cu mierea contactelor personale sau zăhărelul avansării în carieră.
Autocunoaşterea este cheia ieşirii din acest impas. Cu cât detectăm mai rapid semnalele emoţionale care ne indică devierea de la nivelul de echilibru, cu atât avem mai mult capacitatea de a evalua corect situaţia şi a face ajustările necesare.
Apoi, cunoaşterea valorilor personale şi corecta lor ierarhizare ne permite să armonizăm plăcerile pe termen scurt cu obiectivele pe termen lung. Doar în acest fel reuşim să definim corect echilibrul adecvat într-o anumită perioadă din viaţa noastră şi putem să ne concentrăm pe atingerea lui.
În fine, utilizarea plenară a abilităţilor de inteligenţă emoţională ne ajută atât în plan profesional, să ne îndeplinim mai rapid sarcinile şi să fim mai eficienţi, cât şi personal: ne este mai uşor să stabilim şi să menţinem relaţiile de prietenie sau de dragoste,
Şi ca să vă convingeţi cât de simplă şi eficientă este verificarea echilibrului prin intermediul emoţiilor, puneţi-vă următoarele întrebări:
Când am plecat spre serviciu azi dimineaţă, mă simţeam plin/ă de energie, bine dispus/ă, dornic/ă să mă apuc de treabă?
Când mi-am întâlnit şefii, colegii, clienţii, m-am bucurat şi am intrat imediat în contact cu ei?
Când m-am confruntat cu probleme, dificultăţi, reclamaţii din partea celorlalţi, mi-a fost uşor să fac diferenţa dintre informaţiile concrete şi emoţii, astfel încât să rezolv problemele în mod eficient?
Când am plecat spre casă, mă simţeam uşor obosit/ă, dar în egală măsură satisfăcut/ă de activitatea de la serviciu şi dornic/ă să mă reîntâlnesc cu cei de acasă?
Am alocat cel puţin u sfert de oră unei activităţi (hobby) care îmi face deosebită plăcere, fie solitară, fie alături de alte persoane?
Puţin înainte de culcare, mă simţeam doar uşor obosit/ă, dar mulţumit/ă de tot ce mi se întâmplase de-a lungul zilei?
Folosiţi această grilă de evaluare timp de 1-2 săptămâni şi veţi putea detecta dacă duceţi o viaţă echilibrată (atunci când există o preponderenţă a răspunsurilor afirmative) sau nu. De asemenea, în funcţie de poziţia eventualelor răspunsuri negative, puteţi identifica domeniul din viaţa dvs. care vă solicită mai mult decât vă oferă satisfacţii. Şi astfel veţi fi extrem de interesat/ă să aflaţi nu doar modalitatea de a diagnostica dezechilibrul, ci mai ales tehnicile practice prin care îl puteţi reinstala şi păstra. Pentru aceasta, accesaţi www.business-edu.ro/psihologia/ şi rezervaţi-vă un loc la workshopul nostru din cadrul conferinţei „Psihologia la locul de muncă”. Pentru că meritaţi pe deplin atât să vă exprimaţi potenţialul, cât şi să vă bucuraţi de viaţa dvs.!