10 PENTRU DECENIUL X -INCURSIUNE ÎN PICTURA ANILOR ’90: ATUNCI ŞI ACUM

Ultimii zece ani ai mileniului doi au fost și primii ai libertății relative instaurate în România după căderea comunismului. Sunt ani marcați de convulsii sociale, ani cu mineriade – începând din ’90, şi până în ’99, cu dughenizarea orașelor și startul de-dughenizării, cu haite de câini care au înfricoșat cetățenii capitalei, dar în același timp cu hingheri blamați că îşi fac meseria și seria paradoxurilor continuă la nesfârșit.

În acest timp, în special în momentele dure ale tranziției, studenții au reprezentat o forță capabilă să zguduie nu doar structurile universitare, dar şi pe cele ale statului în curs de reformulare. Studenții de la “Arte” din Bucureștiul acelor ani, căci la ei ne vom referi în continuare, au pășit într-o lume unde activitățile specifice calificării lor reprezentau probleme secundare.

Expoziția și catalogul 10 pentru deceniul X aduc în discuție perioada de creație menționată, prin invitarea a zece artiști – absolvenți ai acelor ani. Nu sunt singurii, nu pretindem că sunt cei mai buni, nici că sunt în mod exhaustiv reprezentativi pentru intervalul dat.

De asemenea, nu s-au asociat, atunci ori acum, și au urmat rute paralele, uneori chiar divergente. Fiecare şi-a construit propriul nume, independent de generația din care făcea parte sau de anii pe care îi traversa. Aceasta pentru că ceea ce îi desparte pare a fi mai important decât ceea ce-i unește.

Cei care au terminat in primii ani ai deceniului, intraseră la facultate în regimul anterior, când, după “moda” vremii, se așteptau în cazuri fericite doi – trei ani, în cazuri de perseverență în jur de zece (cam de atâta timp era nevoie pentru un candidat fără relații ori noroc să intre sau să renunțe). După momentul ’89, suplimentările masive de locuri, schimbarea corpului profesoral și a sistemului de admitere au condus la scăderea mediei de vârstă a studenților. Diferențele între aceștia se regăsesc chiar și în textele diplomelor de absolvire, deoarece Institutul Nicolae Grigorescu s-a transformat inițial în Academia de Arte şi apoi în Universitatea Națională de Arte.

Pe scurt, avem de-a face cu niște ani eclectici, în care brusca libertate, entuziasmul schimbărilor şi alinierii, deschiderea nelimitată, pătrunderea elementelor consumiste, au accentuat specificul individual.

Artiștii deceniului zece, ne referim în special la cei invitați de noi, au ca numitor comun perioada, școala și diferențele de viziune, orientare, strategie. Printr-o sumă de imagini, timpurii sau recente (ne-am rezumat la pictură), aceștia propun o întreagă serie de întrebări spre meditație.
Francisc Chiuariu, Constantin Cioc, Suzana Dan, Raluca Ilaria Demetrescu, Florian Lucan, Tudor Marinescu, Florin Mocanu, Cosmin Petru Paulescu, Octav Popescu-Pilat și Roman Tolici ne dezvăluie prin lexicul lor de semne vizuale o parte din spiritul unui deceniu extrem de interesant, dificil de abordat datorită diversității dar, credem noi, demn de luat în considerație.

Cifra zece, cea a anilor şi absolvenților, poate fi interpretată doar în acest context și ca o notă de excelență pentru o perioadă de creație cu nimic mai prejos decât cele care deocamdată se bucură de o literatură de specialitate mai largă.

Printr-o serie de interviuri – puzzle, artiștii ne dezvăluie și prin cuvinte (în catalog) cum au văzut atunci, respectiv, cum văd acum perioada.

Mihai Plămădeală
curator