Centrul Strategikon a finalizat raportul de evaluare 'Afacerea Gojdu: dincolo diplomatie'

Centrul de studii prospective „Strategikon” din cadrul Fundaţiei Delta anunţă finalizarea raportului de evaluare “Afacerea Gojdu”: dincolo de diplomaţie. Facem public acest raport pentru a atrage atenţia asupra situaţiei actuale a chestiunii Gojdu - înţelegând prin aceasta totalitatea documentelor, subiectelor şi actiunilor legate de recuperarea, fie şi numai parţială, a mostenirii lui Emanuil Gojdu. „Afacerea Gojdu” se prezintă, încă înainte de o rezoluţie definitivă pe marginea sa, ca un subiect extrem de controversat, care a suscitat un interes public considerabil. Dincolo de miza cuantificabilă, financiară (a valorii bunurilor mobiliare şi imobiliare ale patrimoniului Gojdu), „dosarul” în discuţie se subsumează unei discuţii mai cuprinzătoare referitoare la ceea ce (mai) înseamnă „bună guvernare” şi respect pentru obiectele de dezvoltare şi demnitate naţională.
Raportul, disponibil integral pe situl centrului http://www.strategikon.ro, reprezintă, mai înainte de orice speculaţie posibilă, un act de recunoştere şi de respect adus de societatea civilă din România celui care a fost Emanuil Gojdu: un semn de respect şi de recunoştinţă pentru viziunea şi valorile în care a crezut.
Documentul atrage atenţia asupra problematicii moştenirii Gojdu într-o abordare diacronică, dar şi asupra unui lung şir de “bâlbâieli procedurale” mai mult sau mai puţin deliberate, care demonstrează cum în Romania, chiar uitându-te cu atenţie şi calificat fiind la ceea ce se întâmplă, nu-ţi poţi da seama daca o lege e aprobată sau nu. Ne aflăm acum în bizara situaţie ca Senatul României să se pronunţe finalmente asupra unei reglementări legislative, care, sub alt nume, e posibil să fi intrat deja în vigoare!
Raportul vorbeşte despre Emanuil Gojdu şi istoria Fundaţiei care i-a purtat numele, pentru a continua cu explicarea realelor implicaţii ale contextului prezent, cel al înfiinţării la Budapesta a Fundaţiei Publice Româno-Ungare “Gojdu”. Faptele sunt clare, prezentate în ordine cronologică. Vă invităm să comparaţi simplitatea acestei cronologii cu dificultatea de a înţelege ceea ce se întâmplă în istoria „reluată” a acestei Fundaţii abordând „sarabanda procedurală” din Parlamentul României. Ungaria ar fi putut de mulţi ani să facă un gest reparatoriu. Putea să-l facă unilateral. A ales să aibă, abia acum, ca partener, Guvernul României, într-un format care contravine în mod flagrant spritului testamentului lui Emanuil Gojdu. Iar românii, fiecare cetăţean, vor plăti pentru denaturarea viziunii şi valorilor pe care le-a cultivat Gojdu. De ce a fost nevoie, totuşi, ca Guvernul României, să facă parte din acest proiect?

Peste zeci de ani, poate, istoria contemporană a “dosarului Gojdu” va fi rescrisă. Noi am vrut doar să spunem ceea ce am cercetat şi ceea ce am inteles. Acum.