Alienarea parentală: modificări prin Legea 123/2024

Art. 4 din Legea 272/2004 este completat cu trei noi litere – h), i) și j) – care consacră alienarea parentală drept o formă de violență psihologică. Astfel, este recunoscut faptul că înstrăinarea părintească, atunci când este generată intenționat de un părinte sau de alte persoane apropiate, reprezintă un abuz emoțional grav asupra copilului, echivalent cu orice altă formă de violență psihologică.

Legea definește explicit și rolurile implicate: părintele alienator este cel care provoacă înstrăinarea, iar părintele înstrăinat este victima acestui proces, față de care copilul ajunge să manifeste o ostilitate nejustificată. Definițiile legale evidențiază caracterul intenționat pe care îl are alienarea parentală și o califică drept o formă gravă de violență psihologică asupra copilului, ceea ce determină o schimbare semnificativă în abordarea, evaluarea și sancționarea acestui tip de comportament în plan juridic.

Ce aduce nou Legea 123/2024

Legea nr. 123/2024 aduce mai multe modificări Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Între acestea:

- Legea impune ca rapoartele întocmite de asistentul social să analizeze expres dacă există semne de alienare parentală. Această modificare adusă art. 2 din Legea 272/2004 are rolul de a facilita identificarea precoce a manipulării emoționale a copilului, oferind instanțelor o bază solidă pentru intervenții;

- Dacă judecătorul constată că unul dintre părinți a provocat înstrăinarea, legea permite stabilirea unui program extins de vizită pentru părintele respins. Acesta poate petrece până la 7 zile consecutive din 14 cu copilul, fără a se schimba domiciliul. În vacanțe, timpul alocat poate fi și mai generos, pentru a reface relația afectivă;

- În caz de alienare parentală, instanța dispune obligatoriu consiliere psihologică pentru copil și ambii părinți, o expertiză privind dinamica familială și monitorizarea cazului de către DGASPC timp de până la 6 luni;

- Părintele care refuză repetat să respecte programul de vizită riscă penalități de până la 15% din venitul lunar net, dar nu mai puțin de 300 lei/zi. Instanța poate impune și măsuri asigurătorii pentru garantarea respectării hotărârii;

- Dacă alte măsuri eșuează, instanța poate decide decăderea părintelui alienator din exercițiul autorității părintești. Legea introduce și o prezumție legală: înstrăinarea parentală este un indiciu că acel părinte și domiciliul acestuia nu mai corespund interesului superior al copilului;

- Pentru ca intervenția statului să fie eficientă, Legea 123/2024 stabilește termene scurte: ordonanțele președințiale se soluționează în maximum 45 de zile, iar expertizele psihologice trebuie finalizate în cel mult 30 de zile;

- Judecătorii trebuie să verifice expres dacă există alienare parentală în procesele legate de custodie sau vizitare. Dacă se confirmă, deciziile privind locuința copilului și autoritatea părintească pot fi modificate, iar părintele înstrăinat va beneficia de un regim amplu de relații personale și consiliere psihologică.

Alienarea parentală poate fi constatată la cererea oricărui părinte, a DGASPC sau a procurorului. Litigiile pe tema măsurilor de protecție sunt scutite de taxa de timbru. Audierea copilului se face în prezența unui psiholog, iar instanța poate dispune expertize psihologice sau psihiatrice. În cazuri urgente, termenul pentru soluționare este de doar 30 de zile.

Legea 123/2024 recunoaște oficial alienarea parentală ca formă de abuz psihologic și pune accent pe dreptul copilului de a menține relații sănătoase cu ambii părinți. Nu mai e vorba doar de conflicte între adulți, ci de protejarea echilibrului emoțional al minorului, în ciuda separării părinților.

De ce ai nevoie de ajutorul unui avocat într-o speță de alienară parentală

Într-o speță de alienare parentală, rolul avocatului este esențial pentru a proteja drepturile părintelui înstrăinat și, mai ales, interesul superior al copilului. Avocatul nu doar că formulează cererile și apără drepturile procesuale în instanță, dar contribuie activ la identificarea și documentarea comportamentelor abuzive ale părintelui alienator. Acesta coordonează obținerea probelor relevante, solicită expertize psihologice și propune măsuri legale eficiente – de la stabilirea unui program de vizitare echilibrat până la sancțiuni și măsuri reparatorii.

Un avocat specializat poate face diferența între un dosar tratat formal și o intervenție reală, care redă copilului șansa la o relație sănătoasă cu ambii părinți.