Literatura. O emoție ce se predă din suflet

În principiu, mergi la Facultatea de Litere din dragoste pentru cărți (filologie – cuvânt provenit din greaca veche, compus din philos – iubitor de… și logos – cuvânt, vorbă). Citești mult, foarte mult, și faci asta câțiva ani cu neîncetare – în alte cuvinte, închei un pact faustian cu tine însuți și, în mod ironic, realizezi că îți pecetluiești soarta voluntar în numele unei „pasiuni” desuete. Mai apoi, te gândești la un moment dat că ți-ar plăcea să predai literatură la liceu!

Totuși, un gând – da, acel gând sus-menționat – nu-ți dă pace. Te și vezi în clasă, înconjurat de copii și auzi niște cuvinte care-ți fac pielea de găină: „Nouă nu ne place să citim. Ultima carte pe care am citit-o a fost în clasa a III-a.”. Din experiență vă spun că de cele mai multe ori acea carte este „Fram, ursul polar”.

Cum poți „vinde” un produs de care oamenii nu știu că au nevoie? În meseria asta îți trebuie și un dram de donquijotism, asta-i clar. Noi, profesorii, trebuie să știm să ne luptăm cu morile de vânt. Cred că e important să conștientizăm faptul că, uneori, ne aud cu adevărat, poate, cei doi copii din prima bancă, în timp ce colegii lor se gândesc la alte lucruri; mintea lor e liberă, iar starea lor de spirit extrem de fluctuantă. La urma urmei, vorbim aici despre adolescenți. Poate că au fost atenți la începutul orei, însă acum, după 30 de minute, vor din tot sufletul să audă că s-a sunat. Poate că e ultima oră și sunt obosiți, sau poate că astăzi pur și simplu n-au avut chef de Mihail Sadoveanu.

Vor exista întotdeauna și astfel de momente, însă vestea bună este că ele pot deveni evenimente izolate.

Profesorul devine, atunci, purtătorul de cuvânt al literaturii. Câți dintre noi își mai amintesc asta? Este adevărat că ne putem disculpa la infinit, dar sunt deja destui cei care își pavoazează neputințele cu tot soiul de justificări caraghioase. Realizez că-i dificil, dar trebuie să ne reinventăm!

Întâlnirile dintre profesori și elevi pot fi providențiale, căci sunt întotdeauna purtătoare de sens și destin.  Cu tact și răbdare, mergem mai departe.