Eveniment editorial: Alina Nelega - Amalia respira adanc, la Editura LiterNet (http://editura.liternet.ro), in format electronic si gratuit

>>>> Argument:

Amalia - un epilog necesar

Monodrama Amalia respira adanc continua seria de monoloage pe care Alina Nelega le scrie de cativa ani incoace. Dupa Project XX, E-uri si Decalogul dupa Hess, prezentul text se inscrie intr-un parcurs care aduce autorul dramatic si actorul in relatie directa, cat mai putin mediata de regizor. Este, pe de o parte, o formula care demonstreaza practic nevoia dar si necesitatea ca dramaturgul sa se apropie cat mai mult de scena, sa-i cunoasca posibilitatile si cerintele. Este, pe de alta parte, o forma de a reinvesti actorul cu functia de principal vehicol care duce textul in scena. Si asta pentru ca autoarea crede in actorul „care mediteaza si se reculege, are dreptul la inspiratie ca orice artist - si care transmite, in mod inteligent, emotia.” De altminteri, in acest sens, Alina Nelega, complex om de teatru, dezvolta o teorie proprie despre scriitura dramatica a inceputului de secol XXI, numita deteatralizare.

Acum, face apel genul monodramei pentru a prezenta episoade din viata unei femei care a travesat confuza epoca intunecata a comunismului, de la instaurarea lui in Romania pana la apogeul perioadei ceausiste, sfarsind intr-o lume noua pe care o intelege la fel de putin. In fapt, piesa este centrata pe tentativele eroinei de a afla sensuri pentru ceea ce se intampla in jurul ei si cu ea. Dupa trauma, nereceptata ca atare, provocata de sinuciderea mamei, Amalia dezvolta in diferite etape ale vietii sale varii mecanisme de protectie si/sau adaptare. Recunoastem astfel: naivitatea cruda a copilariei - rugaciunea de la 10 ani, cand era deja pioniera; o forma de inocenta adolescentina pervertita de ideologia comunista - scrisoarea din spital, adresata Tovarasului Comandant; micile mari cedari si lasitati, constiente sau nu, ale adultului care incearca sa-si croiasca un drum - confesiunea de la mormantului fiului, impuscat pe cand incerca sa treaca Dunarea la sarbi; refugiul intr-o resemnare fara obiect - monologul interior in asteptarea fratelui la Otopeni, iar in final, detasarea senina si nebuloasa totdeodata - discutia cu un pacient dintr-un azil de batrani. Oricat de solid si-ar dori ea sa construiasca aceste mecanisme, ele se fisureaza de fiecare data, determinand reactii si judecati vizavi de cele intamplate in trecutul nostru apropiat, pe care autoarea, prin intermediul eroinei, nu si le ingaduie niciodata.

Toate acestea (re)construiesc teatral realitatile ultimilor 50 - 60 de ani de istorie nationala. Personajele evocate de Amalia in povestile ei de familie, temele colaterale - conditia femeii, raporturile in cuplu, relatiile homosexuale - au puterea de a recreea universul regimului comunist in toata aberatia, absurditatea si oroarea sa. Amalia respira adanc se constituie astfel intr-un veritabil epilog al acelei perioade. Pozitia autoarei, atenta si distantata totodata ii permite sa gaseasca tonul just, perfect adecvat pentru a trata subiecte inca sensibile. De-a lungul intregii piese, la nivel de scriitura, se impletesc organic mai multe stiluri. Ca limbaj, predomina oralitatea plina de poezie, insa intre partile monologate sunt intercalate momente muzical-recitative care nuanteaza calitatea emotiei, pastrandu-i insa intensitatea. Alina Nelega reuseste sa provoace rasul sau macar zambetul acolo unde circumstantele sunt de-a dreptul dramatice, dar si invers, sa dezvolte un sens al tragicului in momente care, la prima vedere, sunt mai degraba comice. Acest stil eroi-comic face din Amalia un personaj viu, credibil, iar textului ii confera realmente ritmul unei respiratii.

Monodrama Alinei Nelega declanseaza un tip anume de memorie, cel care insoteste emotiile puternice, extrem de personale dar si pe cel al amintirilor netraite, preluate printr-un soi de osmoza dureroasa de la generatiile anterioare.

Amalia respira adanc este o piesa implinita, atat in ce priveste literaritatea ei, cat si ca tip de teatralitate pe care il propune. Au demonstrat-o cu asupra de masura ocaziile publice in care a fost prezentata: spectacolul-lectura de la Teatrul Odeon, din luna ianuarie 2005, cu Dorina Lazar in rolul Amaliei; spectacolul radiofonic realizat de Radio Targu Mures, cu Monica Ristea-Horga, in regia lui Gavril Cadariu sau lectura din iunie 2005 de la Centrul Cultural Roman de la Viena. Si am convingerea ca o vor mai demonstra si alte ocazii viitoare, caci destinul ei scenic este abia la inceput! Captivanta in forma si continut, aceasta monodrama este una dintre foarte putinele scrieri teatrale care se apleaca asupra acelui timp si care apartine din plin prezentului nostru.

(Eugenia Anca Rotescu)

Lectura placuta!

Cu multumiri si prietenie,
Redactia Liternet (Gusztav Demeter, Iulia Cojocariu, Delia Oprea, Corina Ungureanu, Dora Ionescu, Radu Ilarion-Munteanu, Ada Demirgian, Manuela Andrei, Geta Rossier, Raluca Truscanu, Razvan Penescu)
http://www.liternet.ro


VA RUGAM SA TRANSMITETI ACEST ANUNT TUTUROR PRIETENILOR PASIONATI DE LITERATURA. VA MULTUMIM !