Premiere la Editura LiterNet.ro (http://editura.liternet.ro) - Prima carte exclusiv in engleza (Lidia Vianu) si prima traducere din catalana (Jaume Cabre), ambele disponibile gratuit in format pdf.

Toate cartile aparute la editura LiterNet pot fi descarcate gratuit in format Acrobat Reader (pdf) din situl Liternet, de la adresa

http://editura.liternet.ro


>>>> Argumente:

1. La taifas cu… brava lume cu ceas

Cu British Desperadoes at the Turn of the Millennium a profesoarei universitare Lidia Vianu, editura LiterNet inregistreaza o semnificativa premiera: Daca editiile bilingve ale unor autori romani sau europeni ilustrau caracterul deschis al unui portal cultural romanofon, prima carte publicata (deocamdata) exclusiv in limba engleza reprezinta un pas - a carui marime consideram decent a n-o clama -, catre conditia de portal cultural pur si simplu, necantonat intr-un spatiu lingvistic anume, fie acesta cel natal al membrilor echipei realizatoare.

(…)

Profesoara de literatura britanica la departamentul de engleza al Universitatii Bucuresti, autoarea propune, cu acest incitant titlu o tripla provocare, izvorata din puterea radiativa a gaselnitei termenului desperado. Termen pe care insasi engleza d-nei profesoare l-a imprumutat, nu acum, din expresivul si melodiosul aer mediteranean. Desi autoarea expliciteaza la modul didactic, dar nu lipsit de discret si captivant umor… britanic, ce intelege prin literatura desperado: acel spatiu literar unde toti scriitorii folosesc à outrance toate trucurile inventate vreodata pentru a fi diferiti, pentru a soca la orice pret, pentru a se identifica propriilor tendinte, propriilor curente. Mai departe veti citi - cu indicibila savoare -, cuvantul inainte (…mergator…) al insasi autoarei.

Care ar fi celelalte provocari? Suntem din capul locului avertizati ca nu vom citi o carte de critica literara la nivel scolaresc, ci un jurnal de lectura, (si vom participa la) un taifas avizat, a caror tinta principala e (tocmai) stabilirea unui nume atribuibil intregii literaturi de la capatul mileniului. Este propus (cu indrazneala, sagacitate si, asa cum remarcam in treacat, cu inefabil umor) atributul desperado. Un nume sugestiv, incitant, viu si provocator pentru discutabilul si, iata, implicit cumva lemnosului postmodernism.

Dincolo de semnalarea triplei provocari, redactorul se regaseste cu intensa bucurie in pozitia de cititor generic, de navigator liternautic, degustand savoarea parfumata si nu mai putin captivanta a titlurilor capitolelor dedicate autorilor britanici demult celebri. Iata doar doua exemple tipice pentru spiritul cartii pe care va invitam cu argumentat entuziasm s-o descarcati si s-o cititi: Bravul roman nou (Aldous Huxley) si Romanul cu ceas (Anthony Burgess, dupa al carui op ne regalasem, in urma cu o generatie, cu filmul Portocala mecanica).

Nu ne ramane decat sa regretam ca miniaturile lui Saki erau focalizate pe epoca victoriana si ca Isak Babel nu apartine ethosului britanic…

(Radu-Ilarion Munteanu)
*****

Un mare scriitor

E firesc sa devenim atenti cand ne cade in mana o carte a unui premiat Nobel. E firesc sa fim mai atenti cand aflam despre un scriitor francez, englez, spaniol, italian, german ca e mare. Si faimos. E firesc? Pare ironic, reactia noastra e mai degraba o reactie la adjectivele referitoare la etnie, la faima, nu la arta de a scrie. Mai firesc ar fi ca doar sintagma scriitor mare sau scriitor adevarat sa ne trezeasca impulsul de a deschide cartea. Dar ce inseamna scriitor mare, adevarat? Pentru unii conteaza mai ales scriitura rafinata, pentru altii, mai ales problematica aparte. Pentru multi, si una si alta, greu de gasit la un singur om. Un asemenea om-scriitor este Jaume Cabre. Nu este (inca) premiat Nobel, nu este si nici n-o sa fie francez, englez sau american. Este catalan. A primit, asta da, numeroase premii in patria lui. Din partea criticii, a cititorilor, chiar si a confratilor de breasla care i-au acordat in 2003 Premiul Scriitorilor Catalani, ca recunoastere a unei intregi opere “d’altissima excellencia“). A primit Premiul Criticii Spaniole. A primit, in iunie 2004, la Paris, Prix Mediterranee, pentru romanul Senyoria (a carui traducere in limba romana, Excelenta, a aparut la Bucuresti, in 2002), atribuit celui mai bun scriitor strain, tradus in limba franceza. “Þineti bine minte numele acestui scriitor catalan de 57 de ani – scria, cu putin timp inainte de anuntarea premiului, cronicarul ziarului elvetian, «Le Temps», caci veti mai auzi de el.”

Jaume Cabre apartine unei lumi si unei culturi despre al caror rafinament si despre a caror traditie cei mai multi romani abia incep sa afle, in urma calatoriilor la Barcelona sau in alt colt catalan. Scrie intr-o limba care a dat la iveala mari scriitori, astazi este o adevarata explozie. Daca nu sunt cunoscuti, e fiindca, limba lor nu este o limba nationala si de aceea, din catalana in romana, s-a tradus inca putin. In alte limbi – mai mult. Cabre insusi a fost tradus, in afara de franceza, de care am amintit deja, in spaniola, maghiara, galiciana, in curs de aparitie fiind transpuneri in italiana si slovena. Marele scriitor incepe sa devina, iata, si faimos.

(…)

Nu trebuie sa-i citesti toate cartile ca sa-ti dai seama ca ai in fata un mare scriitor. Aceasta amprenta o poarta fiecare volum in parte. Jaume Cabre stie sa construiasca pe spatiile intinse ale romanelor sale de mari dimensiuni, sa faca rafinate filigrane literare atat in proza scurta, cat si in paginile romanelor. Stie sa impleteasca si sa topeasca timpurile si persoanele verbelor, sa infioare sugerand intr-o fraza ceea ce va fi dezvoltat peste zeci de pagini. Cartile lui sunt bazate pe o documentare riguroasa, pe care nici un cititor nu o observa, atat de frumos este topit totul in naratiune. Cartile lui sunt pline de referinte culturale, mai ales muzicale, dar se citesc cu sufletul la gura. Cartile lui manuiesc o limba bogata si diversificata, urechea, sensibila la sunetele eterate ale muzicii, prinde deopotriva cele mai sugestive expresii ale limbajului colocvial si le alatura lor dezinvolt. Si toata aceasta “tehnica” dezvaluie o personalitate aplecata asupra a tot ceea ce este un om: iubire, ura, prietenie, viata si moarte, bucurie si lacrimi, individ atras de mecanismul puterii, strivit de el sau revoltat impotriva lui. Un om, oameni situati intotdeauna intr-un spatiu si intr-un timp concret, de cele mai multe ori Catalunya si Barcelona, in epoci zbuciumate, precum razboiul civil sau perioada franchista. Astfel incat, citindu-l, te intrebi, precum personajul cartii de fata despre Proust, “cum e posibil sa faci sa simta cineva toate astea doar cu niste cuvinte-nsirate unul dupa altul”? Raspunsul e unul singur: pentru acest scriitor care scrie 360 de zile pe an, zi de zi, dimineata si noaptea, si publica, fara graba, o carte la sase-sapte ani, creatia literara este modul lui de a trai.

(Jana Balacciu Matei)


Lectura placuta!

Cu multumiri si prietenie,
Redactia Liternet (Gusztav Demeter, Iulia Cojocariu, Delia Oprea, Corina Ungureanu, Dora Ionescu, Radu Ilarion-Munteanu, Ada Demirgian, Manuela Andrei, Geta Rossier, Raluca Truscanu, Razvan Penescu)
http://www.liternet.ro


VA RUGAM SA TRANSMITETI ACEST ANUNT TUTUROR PRIETENILOR PASIONATI DE LITERATURA. VA MULTUMIM !