OMAGIU #2 pe frontul de vest

'TURISTUL este cineva care calatoreste la cel putin 80 de kilometri (50 de mile) departare de casa in scopuri recreative'. Asa zice Organizatia Mondiala a Turismului. Noi avem o parere putin diferita. Deschide revista si da-i drumul.


OMAGIU #2: Turism & Trip
--------------------------------

Dupa cum am anuntat in numarul trecut, OMAGIU Zwei va fi dedicat TURISMULUI. Ne-am gandit sa nu il lasam sa populeze singur paginile revistei, asa ca i-am deschis portile si TRIPULUI.

Unul din modelele ideologice ale globalizarii si una dintre formele cele mai violente de exprimare ale societatii de consum este turismul. E destul sa vizualizam cohortele de turisti care ies din autocarele/panzerele lor si traverseaza in mars fortat 'zonele patrimoniale' (fie ele istorice sau naturale, de peisaj), mitraliind cu aparatele de fotografiat, fara prea mult discernamant, artefactele care compun zona vizitata. I-am putea spune cu usurinta 'blitzkrieg' (unde 'blitz' nu e 'fulger' ci chiar blitz-ul aparatului).

Imaginea precede obiectul, spune Baudrillard. Si atunci, rezultatul acestui blitzkrieg nu e decat intarirea imaginii preconcepute, cu care turistii pleaca la cucerirea locurilor exotice. E evident atunci ca nu mai poate fi vorba de nici un fel de contact cu destinatia.

La capatul opus, putem vorbi de moduri autentice de a calatori, fara a experimenta brutal sentimentul apartenentei la masa si fara a scurtcircuita posibilitatea contactului cu Celalalt. De exemplu: in loc sa vizitam 'splendidele orase ale fostei Iugoslavii' cu 'ajutorul' unei agentii de turism, putem alege sa mergem la cateva festivaluri de muzica si, cu un drum care nu se limiteaza la pauzele de mictionare si tigara, vedem cum sta treaba cu o parte din tara si cu oamenii ei.

Cross-linkage-ul ne salveaza de turism, de consum, de ideologie... Aparatul de fotografiat inceteaza sa mai fie ochiul cu care vedem un loc nou, ca in cazul turismului clasic. Ajungem sa experimentam pe bune o parte din terra incognita. In fond, conteaza calitatea, nu cantitatea, alta diferenta majora fata de turism, unde exista necesitatea 'cunoasterii' ansamblului. Un turist fericit e un turist care a 'vazut' toate elementele care compun imaginea preconceputa cu care a pornit la drum (exemplu de turist frustrat: unul care viziteaza Egiptul si nu vede piramidele)... In schimb, un calator 'roots' poate sa fie ultra-multumit dupa un trip in care viziteaza cateva dune din Sahara...

Nu exista reguli pentru a pune in schema o experienta a locului. Locul se descopera in momentul tripului. Locul e tripul. Doar dupa ce ochiul (cu tot ambalajul lui, fizic si psihic) isi gaseste un loc in peisaj, aparatul de fotografiat poate ajunge o prelungire a lui, in incercarea de a surprinde locul... Turismul ramane pasiv, in timp ce tripul e o experienta activa, care permite interactiunea cu locul prin care trecem. Or aceasta interactiune este cea care lasa urme, mai mult sau mai putin adanci, in individ si, in acelasi timp, asupra locului.