Managementul letal la hilac sau sacal auriu nu pare a fi o solutie de succes pentru exterminarea acestuia

Sibiu - 23 februarie 2021

Comunicat tip General in Stiinta / Cercetare

Desi cota de recolta este de peste 8ö% vanatorii nu au reusit sa indeplineasca aceasta cota obligatorie. Cotele aprobate pentru ultimii 7 ani, au fost de peste 60% si 70% iar din 2018 s-au impus cote de 80%. In ciuda eforturilor de a controla specia prin vanatoare sustinuta, populatia de hilac din Romania creste neincetat

9474 de hilaci, o spece de inters comunitar, au cazut in bataia pustii in sezonul de vanatoare 2019-2020

9474 de hilaci, o spece de inters comunitar, au cazut in bataia pustii in sezonul de vanatoare 2019-2020

Alerta de mediu, Cotele aprobate pentru recoltarea si managementul letal la specia de hilac sau sacal auriu sunt exagerate si au ca scop exterminarea speciei.

https://deltachallenge.blogspot.com/2021/02/exterminarea-hilacului-sau-sacalului_23.html

Hilacul este o specie de mamifer hipocarnivor, oportunist si necrofag care a reaparut la noi si s-a inmultit in ultimii 20-30 de ani ajungandu-se ca pentru sezonul de vanatoare 2019-2020 sa se recolteze un numar de 9474 de indivizi.

Primele date de ecologie a speciei în România au fost publicate de către Dr. Ing. Adrian Angelescu în 2005 după o analiza atentă a conținutului gastric la 65 de hilaci recoltați în Dobrogea. Alimentația este foarte variată fiind compusă din mici rozătoare, păsări ce cuibăresc la suprafața solului, insecte, reptile, hoituri și detritus din apropierea așezărilor umane. Se presupune că poate vana și în grup când ataca cu succes prada mai mare cum ar fi oi, capre, etc. 

In ceea ce privește dinamica în timp a acestei specii s-a observat o creștere liniară a efectivelor caracteristică oricărei specii care se stabilește în teritorii noi.

Hilacul are o adaptabilitate foarte bună la orice mediu, de la zonele stepice și pana la regiunea sub-boreală, însă această adaptabilitate nu se definește fără surse suplimentare de hrană, mai ales pe timp de iarnă. Date recente atribuie factorului antropic și în special deficitului de management al deșeurilor menajere din jurul localităților și vânătorii un rol important în supraviețuirea cluster-urilor din zonele de transfer (stepping-stone) reprezentate de arii naturale umede cu o biodiversitate abundentă.

Presiunea antropogenă prin vanatoare neselectivă și sistematică a indivizilor dominanți este considerată a fi una dintre cauzele înmulțirii necontrolate cu specimene tinere și cu piramidă populațională de tip expansiv. 

La o rata de control pentru vulpe si hilac de 40-45 %, elaborata si propusa intr-un mod simetric pentru ambele specii, s-a obsrevat o crestere liniara si armonioasa atat pentru vulpe dar si pentru hilac. Totusi, in ultimii ani cu cat s-a crescut cota de recolta mai mult, cu atat s-a obsrevat o crestere si mai mare a populatiei de hilac. Cu alte cuvinte, cu cat s-a impuscat mai mult cu atat a crescut si numarul de hilaci, iar cu cotele realizate de 65 si de 60% populatia a crescut si mai mult.

In zona noastră, ritualul împerecherii începe în luna octombrie când șacalii încep sa urle și sa își caute perechea. După o gestație de 61-62 de zile care începe de obicei la mijlocul lunii februarie, femela naște intre 2 și 8 pui care ating maturitatea sexuală în timp de un an. Dintre acestia mai supravietuiesc in toamna 2 sau 3 indivizi. 

Dușmanii naturali ai șacalului, în special în stadiul de pui, sunt marile păsări răpitoare și vulpea. Șacalul vânează doar noaptea, ziua ascunzându-se în gropi sau vizuini.

Presiunea antropogenă prin eliminare neselectivă și sistematică a indivizilor dominanți este considerată a fi una dintre cauzele înmulțirii necontrolate cu specimene tinere și cu piramidă populațională de tip expansiv. 

In Bulgaria. s-a observat ca din anul 2012 hilacul a intrecut vulpea ca si numar si densitate.

Analizand posibile cauze, impreuna cu Dr Stoyan Stoyanov din Bulgaria si Dr Giorgos Giannatos din Grecia am observat ca schimbarea de densitate la cotele realizate s-a produs cu 8 ani inainte de a se observa la efectivul total estimat. Aceasta s-a intamplat in anul 2005 cand ratele de control au fost asimetrice de 30 % pentru vulpe si 40-49 % pentru hilac. De atunci populatia de hilac si vulpe prezinta o crestere generala insa cu fluctuatii foarte mari, avad hilacul ca si specie cu densitate dominanta.

Pentru a se evita aceasta schimbare de densitate a vulpei cu hilacul Crispus NGO Sibiu propune analiza atenta a acestui fenomen si respectarea in totalitate a Directivei Habitate transpusa in legislatia romaneasca prin OUG 57 / 2007 prin care se recomanda introducerea de sezon de vanatoare si alcatuirea unui plan de conservare si management la specii de interes comunitar precum sacalul auriu sau capra neagra.

Despre ORGANIZATIA CRISPUS

Organizatia neguvernamentala de tineret Crispus a fost fondata pe 4 ianuarie 1999 de 24 de tineri cu interese diverse in cultura, educatie, informare, ecologie, sport, turism si activitati sociale.