Aprobarea tacită pentru avizele necesare în aprobarea planurilor urbanistice este inadecvată şi inoportună – arh. Şerban Ţigănaş, preşedintele O.A.R.

Aceste norme, care stabilesc modalităţile de aplicare ale prevederilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, modificată recent în iulie 2013, au consecinţe directe asupra proceselor de elaborare, avizare, aprobare şi implementare a documentaţiilor de urbanism de toate categoriile. Aceste documentaţii fundamentează procesele de construire şi influenţează modul de utilizare a terenurilor, calitatea modului de alocare a acestora şi, în final, valoarea proprietăţilor pe piaţă şi calitatea zonelor construite pentru locuitori şi utilizatori.

Dat fiind importanţa majoră menţionată, O.A.R. a exprimat public puncte de vedere şi a participat la procesul de elaborare a legii prin amendamente depuse în 2012 şi 2013, încercând să limiteze prevederile legale ce conduc la practica urbanistică derogatorie. În prezent, metodologia propusă surprinde mediile profesionale şi opinia publică prin introducerea, la articolul 17, alineatul 3, litera b din proiectul privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, a principiului aprobării tacite pentru avizele necesare în procesul de aprobare a planurilor urbanistice, în caz de depăşire a unui termen limită de 30 de zile. „Această prevedere s-a dovedit a fi cea mai importantă propunere metodologică, pe care o considerăm total inadecvată şi inoportună pentru practica urbanistică, deşi intenţiile de a reduce termenele de aprobare şi de a eficientiza birocraţia din urbanism sunt legitime”, a menţionat arh. Şerban Ţigănaş, preşedintele O.A.R.

Motivele principale pentru care acordul tacit este inacceptabil sunt următoarele:

- Avizele din procesul urbanistic conţin informaţii şi condiţii necesare planificării şi construirii şi nu sunt cereri care să poată fi tratate cu da sau nu, aprobat sau respins, motiv pentru care aprobarea tacită în astfel de cazuri conduce la promovarea documentaţiilor în lipsa acestor informaţii pe care le furnizează de regulă entităţile emitente.

- Termenul de 30 de zile este inadecvat specificului diferitelor problematici care se supun avizării, existând diferenţe fundamentale de dificultate a emiterii unui aviz de amplasament care priveşte o reţea edilitară, spre exemplu, sau o procedură de mediu, cu consultări prevăzute prin lege, faţă de o analiză care vizează patrimoniul construit sau altele. Este necesară stabilirea de termene limită pentru fiecare avizator, determinate în funcţie de specificul problematicii avizate.

- Introducerea acordului tacit poate deschide practica depăşirii intenţionate a termenelor, tocmai pentru a permite unei documentaţii să fie aprobate, cu complicitatea avizatorului şi fără ca acesta să poată fi tras la răspundere, ceea ce favorizează apariţia unor căi pentru corupţie şi practici indezirabile.

- Consecinţele unei avizări prin acordul tacit nu contribuie la transparentizarea procesului de avizare şi decizional şi nu exclud căile de contestare şi atac în justiţie a aprobărilor documentaţiilor aprobate pe baza unor astfel de acorduri, contestaţii care se vor înmulţi pe măsură ce va creşte numărul acordurilor tacite. Se pot leza astfel interesele diferiţilor actori urbani afectaţi de documentele de urbanism prin omisiuni din procesul de avizare, inclusiv interesul public.

- Metodologia propusă nu prevede niciun fel de măsuri de corecţie, limitare sau sancţionare a celor care se vor face responsabili de nerespectarea termenelor care vor genera acordurile tacite.

”Normele metodologice pot clarifica proceduri şi creşte calitatea actului administrativ din urbanism, care se face după un cadru legal unic, dar este interpretat şi practicat diferit la nivelul administraţiei locale. Propunerea M.D.R.A.P. nu este completă, nu aduce clarificări aşteptate în zona informării, a consultării publice şi a calităţii rezultatului, încercând doar să urgenteze aprobările printr-o metodă nepotrivită, cea a aprobării tacite.”- arh. Şerban Ţigănaş, preşedintele O.A.R.

Ordinul Arhitecţilor din România este deschis unui dialog aprofundat cu mediile profesionale, cu entităţile cu rol în avizare şi cu reprezentanţii celor implicaţi sau afectaţi de planificarea urbană, respectiv societatea civilă. În acest sens, sunt disponibile pe site-ul O.A.R. observaţii detaliate la propunerea de proiect privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.