PENTRU ELIMINAREA STIGMATIZĂRII ŞI DISCRIMINĂRII LA CARE SUNT SUPUSE FEMEILE TRAFICATE ÎN SCOPUL EXPLOATĂRII SEXUALE

“Astăzi se observă în rândul publicului din întreaga lume o creştere a nivelului de conştientizare în ceea ce priveşte traficul de fiinţe umane. Dar mai sunt multe de făcut. Trebuie să ne schimbăm atitudinea. Prea adesea, femeile şi fetele traficate pentru exploatare sexuală devin victime încă o dată din cauza stigmatizării inerente prostituţiei,” afirmă Ndioro Ndiaye, Director General Adjunct al OIM.

Eforturile depuse pentru a ajuta victimele traficului de fiinţe umane se concentrează în mare măsură pe campanii de prevenire şi asistenţa victimelor, ca de exemplu, înfiinţarea unor linii telefonice cu apel gratuit, ajutor la repatrierea în ţara de origine, asistenţă pentru reabilitare şi reintegrare socială inclusiv consiliere psihologică, îngrijiri medicale, pregătire şcolară sau profesională sau oferirea unor credite nerambursabile pentru a înfiinţa o mică afacere. Cu toate acestea, prea puţine programe oferă soluţii pentru combaterea stigmatizării cu care femeile trebuie să trăiască pentru restul vieţii lor, fapt care le poate expune din nou abuzului făcându-le vulnerabile o dată în plus.

Ruşinea exploatării sexuale poate duce la ostracizare socială pentru femeile şi fetele traficate şi ea este o realitate a vieţii de zi cu zi pentru victimele din toată lumea. Familiile fie îşi reneagă membrii, fie riscă să fie renegate ele însele de comunităţile care cred că greşeala aparţine victimei şi nu traficantului.

În Africa de Sud, femeile traficate din zonele rurale sărace, sunt respinse de familiile lor atunci când se întorc în sânul acestora, şi astfel sunt forţate să se mute în zonele urbane şi să lucreze în industria sexului pentru a supravieţui. Pentru ele, sexul comercial este singurul mod în care pot câştiga bani să trăiască. În alte părţi ale Africii, ca şi în Europa şi America de Sud, victima traficului este stigmatizată şi privită ca un eşec social dacă se întoarce fără banii sau bogăţia promisă şi presupusă de plecarea la muncă în străinătate, fără să conteze cum urma ca aceşti bani să fie câştigaţi.

În Europa de Est şi Asia Centrală, stigma de a fi fost traficată pentru exploatare sexuală le forţează pe majoritatea femeilor şi fetelor traficate care se întorc acasă să nu caute asistenţa de care au nevoie pentru a-şi reveni, chiar şi atunci când programe atotcuprinzătoare de asistenţă sunt disponibile.

“Ruşinea de a fi lucrat în industria sexului înseamnă că femeia sau fata traficată refuză să admită ce i s-a întâmplat, ce a trebuit să facă pentru a supravieţui în mâinile taficanţilor lipsiţi de scrupule. Este foarte îngrijorător că asta o împiedică să vină să primească ajutor când are nevoie de el în mod cert. Am putea să ajutăm cu mult mai multe victime,” a spus Oksana Horbunova, coordonator al unui program OIM împotriva traficului în Estul Europei.

Stigma asociată femeilor traficate pentru exploatare sexuală nu apare doar la încheierea procesului de trafic, ci este prezentă încă de la început. Baza de date a OIM despre victimele traficului arată că un număr semnificativ de femei, fiind singurul părinte al copilului lor, din cauza sărăciei şi lipsei de oportunităţi, devin vulnerabile la trafic, la stigma şi discriminarea presupuse de aceşti factori. Un mare procentaj al femeilor traficate sunt de-asemenea victime ale abuzului domestic.

Atunci când sunt traficate, tratamentul la care sunt supuse de către traficanţi, clienţi şi de către cei care pun în aplicare legea este simptomatic în ceea ce priveşte stigmatizarea presupusă de situaţia dificilă a victimelor. Mult mai important este că victimele nu primesc întotdeauna sprijinul de care au nevoie din partea autorităţilor, odată ce au fost salvate, şi câteodată sunt tratate asemenea criminalilor în procesul de intervievare, sunt închise şi uneori chiar deportate.

“Deşi atitudinile se îmbunătăşesc continuu în unele ţări datorită legislaţiei, înfiinţarea organizaţiilor neguvernamentale specializate în problemele de trafic şi pregătire profesională a responsabililor cu aplicarea legii este un proces lent. Victimele traficului au nevoie de mai multe alternative, nu doar să fie trimise acasă, ceea ce nu este în totdeauna situaţia ideală atunci când observăm care sunt condiţiile în mediul în care se întoarce victima, a spus Richard Danzinger, şeful departamentului anti-trafic al OIM.

Un astfel de exemplu este în Statele Unite, unde victimele traficului primesc o viză care le permite să rămână în această ţară dacă ele doresc asta şi să-i aducă imediat şi pe membrii familiilor lor.

“Eforturile la nivel mondial împotriva traficului de fiinţe umane, în special femei şi fete în scopul exploatării sexuale, vor avea mai mult succes prin oprirea stigmatizării şi prin crearea posibilităţii ca femeile traficate să facă un pas mai departe şi să vorbească despre experienţele lor. Dar acest lucru poate fi făcut doar atacând ignoranţa şi prejudecăţilor legate de cauzele pentru care femeile devin victime ale traficanţilor, ignoranţă şi prejudecăţi care se menţin în rândul publicului larg” a adăugat Ndiaye.