Subiect de dezbatere in cel mai recent numar al „Suplimentului de cultura” (nr. 22, 23-29 aprilie 2005) Dansatorii si coregrafii independenti acuza: Ministerul Culturii mimeaza dialogul

Cosmin Manolescu, care si-a creat in 1996 propria companie de dans – DCM –, iar festivalul conceput de el – BucurESTiVEST – a reunit coregrafi din toata lumea considera ca Mona Musca este „un administrator bun”, insa acest lucru nu este suficient. „Mai este vorba si de echipa, or, daca te uiti cine formeaza echipa domniei sale, iti dai seama ca nu sint sanse prea mari de reformare, pentru ca de asta e vorba in primul rind. E nevoie de o reforma majora a sistemului cultural. Daca doamna ministru nu o declanseaza acum, nu exista nici o alta sansa ca ea sa se poata concretiza. La 1 ianuarie a intrat in vigoare o noua lege a institutiilor de spectacole, care nu e aplicata. Ea ar trebui sa fie o prioritate, ceea ce nu se intimpla. De ce nu functioneaza normal sistemul in ce priveste dansul? Pentru ca dansul nu are acces la o sala de spectacole, la o scena, toate productiile noastre – si avem in jur de 10-15 spectacole – sint inghetate. In schimb, sintem invitati sa le jucam in strainatate. Nu exista un buget pentru aceste spectacole si atunci sigur ca e important sa dialogam, dar eu, ca artist, vreau sa vad o finalitate a acestor intilniri, un rezultat. Nu e de ajuns sa ni se dea un spatiu, in el trebuie investit.”
In replica, Ioana Manolescu, consilier personal al Ministrului Mona Musca pe probleme de acces la informatie spune ca „lipsa atentiei fata de proiectele artistilor este o problema falsa”. „Am lucrat impreuna cu dansatorii si coregrafii independenti la elaborarea unei Hotariri de Guvern care va intra in curind in Parlament si la o propunere de contract de management pe model occidental, prin care sa li se acorde bugetul cerut.” Cu toate acestea, asa cum comenteaza criticul Mihaela Michailov, cea care a realizat dezbaterea in „Suplimentul de cultura”. „Anomalia situatiei cu care s-au confruntat in ultimii ani dansatorii si coregrafii independenti s-a pliat perfect pe aberatiile unui sistem cultural deficitar, care a girat, in repetate rinduri, productii penibile, dovedindu-si incapacitatea de a se conecta la arta contemporana occidentala. Rezidentele, coproductiile, numeroasele premii internationale obtinute de coregrafii independenti probeaza insa performanta si valoarea spectacolelor si proiectelor lor.”