Comunicat de presă al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale

BUCURESTI - 8 aprilie 2016

Comunicat tip General in Arta & Entertainment, Monden / Lifestyle, Media / Publicitate, Social

Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” anunță cu regret decesul unuia dintre cei mai mari pedagogi de teatru români, Mircea Albulescu (4 octombrie 1934 - 8 aprilie 2016).
Actor, profesor universitar (Doctor în Arte), publicist, poet, prozator, Maestrul s-a stins din viață astăzi, la vârsta de 81 de ani.
Între anii 1985-2005, generații de actori au avut șansa de a-l avea ca profesor pe Mircea Albulescu, la catedra de Arta Actorului de la Universitatea Națională Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. A fost și va rămâne un exemplu de dascăl dăruit profesiei, un artist înzestrat cu o forță creatoare deosebită, cu umor, cu seriozitate și profesionalism, ce a lăsat o amprentă inconfundabilă asupra celor care l-au cunoscut - studenți și colegi.
În semn de recunoaștere, în octombrie 2010, a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Senatului Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”.

Comunicat de presă al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale

 Mircea Albulescu are în palmaresul său peste 300 de roluri în spectacole de teatru, în filme și în producții de teatru radiofonic.

A jucat pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București. Dintre acestea amintim: „Livada de vişini” de A.P. Cehov regia F. Alexa; „Danton” de Camil Petrescu, regia H. Popescu; „Richard al III-lea” de W, Shakespeare, regia H. Popescu; „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, regia A. Tocilescu; „Molto, Gran’ impressione” de C. Caragiale, regia D. Tudor; „Trilogia Răului” după B. Zilber, regia M. Măniuţiu, „Bădăranii” de C. Goldoni, regia D. Tudor; „Sânziana şi Pepelea” de V. Alecsandri, regia D. Tudor.

Creația sa cinematografică numără peste 70 de roluri în filme, producții românești și internaționale. Multe dintre acestea sunt în regia lui Sergiu Nicolaescu („Dacii”, 1967, „Mihai Viteazul”, 1970, „Zile Fierbinți”, 1975, „Revanșa”, 1978, „Pentru Patrie”, 1978, „Nea Marin Miliardar”, 1979, „Mihail, câine de circ”, 1979, „Capcana Mercenarilor”, 1980, „Wilhelm Cuceritorul”, 1982, „Viraj periculos”, 1983, „Ziua Z”, 1985, „Noi, cei din linia întâi”, 1986). A jucat în aproape toate filmele lui Mircea Veroiu („Somnul Insulei”, 1994, „Semnul șarpelui”, 1981, „Mania”, 1977, „Șapte zile”, 1973, „Scrisorile prietenului”, 1997, „Dincolo de pod”, 1976, „Artista, dolarii și ardelenii”, 1980, „Craii de Curtea Veche”, 1995).

Alți regizori cu care a colaborat sunt: Francis Ford Coppola („Youth Without Youth”, 2007), Radu Gabrea („Prea mic pentru un război atât de mare”, 1970, „Dincolo de Nisipuri”, 1973, Rosenemil, 1993), Manole Marcus (Actorul și sălbaticii, 1975), Mircea Daneliuc (Cursa, 1975, Ediție Specială, 1980), Alexa Visarion („Înghițitorul de săbii”, 1981), Nicolae Mărgineanu („Flăcări pe comori”, 1987), „Un om în Loden”, 1979), Dinu Tănase („La capătul liniei”, 1982), Mircea Drăgan („Columna”, 1968, Brațele Afroditei, 1978), Mircea Moldovan („Totul se plătește”, 1986), Andrei Blaier („Momentul adevărului”, 1989).

Universul sensibil al lui Mircea Albulescu a fost relevat și în volumele de poezie „Vizite”, „Pajura singurătăți”, „Fluture în lesă de aur”, „Clanțe”, „Ultimele noduri” sau proză „Bilete de favoare”, „Baraka” și „Bazar sentimental”.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Timp de doi ani (30 decembrie 1992 - 4 aprilie 1994) a fost Secretar de Stat în Ministerul Culturii. A primit Ordinul Meritul Cultural și Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor. În anul 2013, Mircea Albulescu și-a anunțat retragerea din viața artistică.

Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții artistice românești.

Domnule profesor, nu putem întoarce ceea ce ați făcut pentru profesia pe care ați slujit-o cu credință atâția ani și pentru noi, cei care ne numărăm în rândul discipolilor dumneavoastră. Ne vom strădui să vă păstrăm vie amintirea și să întoarcem la rândul nostru noilor generații, cu aceeași dedicare, lucrurile pe care de la dumneavoastră le-am înțeles și deprins. Prin existența dumneavoastră, profesia a fost înnobilată. Mă înclin în fața acestei vieți împlinite, dator și puțin vinovat că nu am stat suficient de aproape.

Dumnezeu să vă odihnească în pace!”

– prof.univ.dr. Adrian Ioan TITIENI

Mircea Albulescu face parte din acei mari actori-profesori care au girat cu numele lor generații de absolvenți ajunși la rândul lor personalități importante ale teatrului și filmului românesc. Aceștia se revendică și astăzi din legătura cu mentorul lor. Până la urmă, școala românească are mari profesori pentru că produce cei mai buni absolvenți. Școala noastră de teatru pierde astăzi un profesor care rămâne prezent prin foștii săi studenți.

- conf.univ.dr. Nicolae MANDEA, Rector al UNATC „I.L. Caragiale” București

Pentru cei care vor să îi aducă un ultim omagiu, sicriul cu trupul neînsufleţit al actorului Mircea Albulescu va fi depus sâmbătă în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti. Duminică va avea loc înmormântarea la cimitirul Reînvierea. 

Despre Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica I L Caragiale Bucuresti

U.N.A.T.C."I.L.CARAGIALE" este unica instituţie de stat în cele două specializări: teatru şi film, cu personalitate juridică, care îşi desfăşoară activitatea în baza Legii Învăţământului din România.
O primă facultate de teatru îşi începe activitatea în Bucureşti în 1834 în cadrul Şcolii Filarmonice. Încercările de organizare şi formare ale învăţământului de regie de teatru sunt finalizate în anul 1948 prin înfiinţarea Facultăţii de Regie din cadrul Institutului de Artă, care a unit, timp de doi ani (1948-1950) întreg învăţământul de artă din Bucureşti.
În 1950 se înfiinţează Institutul de Artă Cinematografică şi Institutul de Teatru “I.L.Caragiale”.
În 1954 cele două institute se contopesc în Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale” care va funcţiona până în 1990, când se transformă în Academia de Teatru şi Film – unica şcoală de tradiţie în domeniul teatrului si filmului din România, cu rang universitar, recunoscută pe plan internaţional. Din 1990, Academia de Teatru şi Film se află într-un continuu proces de reformă care a condul la apariţia unor secţii şi specializări noi, precum Comunicare audiovizuală şi Multimedia-Sunet, Montaj, în cadrul Facultăţii de Film sau Actorie Papuşi şi Marionete, Coregrafie, Scenografie, în cadrul Facultaţii de Teatru, mărirea cifrei de şcolarizare şi mai ales perfecţionarea şi diversificarea planurilor de învăţământ şi a programelor de studii sunt elocvente pentru noua orientare a învăţământului de profil. Din anul 1998 Academia de Teatru şi Film devine Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale”, iar din 2001, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale”.

Permalink: https://www.comunicatedepresa.ro/universitatea-nationala-de-arta-teatrala-si-cinematografica-i-l-caragiale-bucuresti/comunicat-de-presa-al-universitatii-nationale-de-arta-teatrala-si-cinematografica-i-l-caragiale