3 situații în care ar trebui să îți admiri copilul aparent obraznic

De multe ori copiilor li se spune că sunt obraznici pentru că nu ezită să își spună punctul de vedere sau pentru că sunt plini de energie. De fapt, comportamentul aparent inadecvat al copilului poate avea cu totul alte cauze decât dorința ascunsă de a te scoate din sărite, și odată ce le vei afla, vei realiza că de fapt ar trebui să îi admiri tenacitatea.

1. Copilul refuză să facă ceea ce i se spune

Conform studiilor, unul dintre cele mai frecvente motive pentru care copiii refuză să facă ceea ce li se cere este oboseala. Iar oboseala nu se datorează neapărat activităților de peste zi - poate ați avut o zi relaxantă - ci lipsei cronice de somn. Se pare ca peste jumătate dintre copiii care merg la grădiniță sau la școală suferă din cauza unei lipse cronice de somn. Refuzul de a face ce i se cere este doar un mod al copilului de a spune că nu mai poate: creierul său cunoaște deja limitele organismului și încearcă să le respecte! [1]

Soluție e simplă: acordă mai multă atenție somnului de noapte. O jumătate de oră în plus poate face diferența între un copil extenuat și care refuză colaborarea și un copil vesel, deschis și cooperant. Fă asta înainte de a asculta îndemnul educatoarei de a te informa despre ADHD - cauze, simptome, tratament și înainte de a duce copilul la evaluări psihiatrice; s-ar putea să ai o surpriză. 

2. Copilul exagerează pentru a-ți capta atenția

Copiii au nevoie de implicarea și de atenția părinților și suferă mult atunci când nevoile lor emoționale nu sunt împlinite. Iar împlinirea nevoilor emoționale înseamnă mult mai mult decât a petrece o zi întreagă în compania părinților. 

Studiile psihologilor au demonstrat faptul că un copil poate sta 10 ore alături de o pereche de părinți distrași și neatenți fără a beneficia de pe urma acestui tip de companie, în timp ce alt copil se poate conecta cu părinții săi și se poate simți iubit, protejat și important după un sfert de oră de joacă împreună. 

Atunci când copilul este obraznic, e doar modul său de a-ți capta atenția, de care are atâta nevoie. Atenția negativă e mai bună decât lipsa completă a atenției. Ar trebui să îl admiri pentru faptul că nu acceptă să își sacrifice nevoile și este capabil să spună, sus și tare, care sunt nevoile sale [2]. 

3. Copilul face tantrumuri frecvente

Tantrumurile sunt evenimente prin care orice părinte trece cel puțin o dată. De fapt, specialiștii spun că ar trebui ca părinții să se îngrijoreze dacă observă că ai lor copii nu fac tantrumuri niciodată!

Copilul tău plânge și țipă până la epuizare pentru că ultimul biscuite din pachet era rupt în jumătate sau pentru că afară a început să plouă. Sunt situații asupra cărora nimeni nu are nici un control, sau care sunt absolut lipsite de importanță pentru mintea adultului, nu-i așa? Ei bine, nu și pentru copil! 

La vârste mici, copiii au foarte puțin control asupra propriilor emoții. De fapt, ei nu știu nici să le gestioneze, nici să le descrie sau să le denumească. Este ca și cum un val uriaș ar veni peste ei, iar ei încă nu au descoperit că știu să înoate.

Tantrumul îi permite copilului să descarce emoțiile care îl copleșesc. Chiar dacă în perioada tantrumului, un părinte înțelept se va mulțumi să asiste și să își exprime disponibilitatea și prezența, după ce evenimentul s-a încheiat și toată lumea este calmă, va profita de ocazia de a-și manifesta empatia. El va verbaliza, în locul copilului, emoțiile care l-au stăpânit, îl va asigura că ele sunt perfect normale și îi va oferi alternative social acceptabile pentru a se descărca („Atunci când mă simt atât de furios, eu mă duc și țip într-o pernă”). [3]

Copiii, mai ales copiii mici, au adesea reacții neașteptate și dificil de înțeles de către părinți. Cu puțină răbdare, dacă reușești să îți păstrezi calmul, vei descoperi că fiecare dintre ele ascunde, de fapt, o nevoie neîmplinită. 

Bibliografie:

1. Miller, Caroline. “Why Do Kids Have Tantrums and Meltdowns?” Child Mind Institute, Child Mind Institute, 25 Feb. 2016, childmind.org/article/why-do-kids-have-tantrums-and-meltdowns/, accesat la 16.03.2023;

2. Sisterhen, Laura L., and Kristina Soman-Faulkner. “Temper Tantrums.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 14 July 2019, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK544286/, accesat la 16.03.2023;

3. skennedycostantini. “The Neuroscience of Tantrums.” Science Minded, 8 June 2021, www.scienceminded.org/post/the-neuroscience-of-tantrums, accesat la 16.03.2023.