Scenariul 'Politist, adjectiv' de Corneliu Porumboiu in format electronic la LiterNet

>>>> Argument:

De unde se taie strugurele?

Daca nu ati vazut inca Politist, adjectiv, dar vreti sa stiti de dinainte ce se intimpla in el (asta in cazul in care in ultimele sase luni ati locuit intr-un sat din Africa, fara internet si telefon), sa cititi scenariul dinainte nu e o solutie. Veti gasi multe pagini absolut plicticoase, cu replici scurte si banale, si veti da de mult prea multe ori peste chestii deloc funny de genul: 'Cristi maninca ciorba. Cristi fumeaza cu capul iesit pe geam. (...) Cristi incepe sa-l urmareasca pe Alex. (...) Cristi il urmareste pe Alex.' La sfirsit e o scena mai mare, dar tot cam aiurea, pentru ca politistul din film e pus de seful lui sa caute niste cuvinte in DEX ca sa-si dea seama ca nu gindeste bine si sa accepte sa-i faca flagrant liceanului turnat (sau, ma rog, denuntat) de colegul sau.

Sa presupunem insa ca nu ati locuit in Africa si ca, desi n-ati vazut inca filmul, ati auzit in schimb cu urechea dreapta ca e un film foarte bun, iar cu stinga ca e un film prost, in care nu se intimpla nimic. Ce faceti? Pai ca sa stiti in ce tabara intrati nu aveti nevoie nici de dictionar, nici de scenariu: trebuie sa vedeti filmul ca sa decideti daca va place sau nu.

O data ce l-ati vazut devine mai simplu. (Sau mai complicat?) Ce e interesant e ca regizorul-scenarist n-a ajuns la miezul filmului, la ceea ce le-a placut in mod special spectatorilor si criticilor de peste tot, decit dupa vreo doua variante de scenariu. A trebuit sa scrie ca sa dezghioace povestea ca pe o ceapa si sa ajunga sa puna in discutie elementele limbajului, legatura dintre obiect si reprezentarea lui, si sa analizeze subversiv pachetul de unelte al cinematografului. De aceea, poate ar fi fost interesant sa fi avut acum sub ochi si prima varianta a scenariului, ca sa vedem de unde s-a plecat. Daca nu ma insel, din prima parte lipseau, printre altele, rapoartele de filaj pe care le face Cristi si care sint pentru noi un indiciu. As fi curioasa sa stiu cind a adaugat Porumboiu aceasta fraza: 'Vedem tot textul, chiar cu riscul de a plictisi bunul spectator, conteaza pentru Cristi.' Mai ca as paria ca s-a intimplat dupa ce filmul a fost gata, poate chiar foarte recent. Oricum, e o gluma a la Porumboiu. Ha! Personajele sint mai importante decit spectatorii? Ce, e lege? De cind?

Sa citesti scenariul la Politist, adjectiv dupa ce ai vazut filmul e ca si cum ai admira un schelet de peste dupa ce ai mincat pestele. Scenariul e armatura care ii permite lui Corneliu Porumboiu indrazneala timpilor 'morti'. E ca si cum ai avea flagrantul pe hirtie / tabla. In scris, replicile se umplu si mai mult de sens (sau se golesc, e acelasi lucru).
'Nelu: Ginuta, tu muncesti mai mult ca noi.
Gina: Azi n-am chef de ironiile tale.
Nelu: Dar nu era o ironie, era pe bune.'

Personajele se inteleg de minune, ca si cum cuvintele pe care le folosesc au intelesuri diferite pentru fiecare persoana in parte. (Seamana cu partida de tenis fara minge, mimata in finalul lui Blow-Up, filmul lui Antonioni la care Porumboiu face referire). Silogismele isi scot la iveala lipsa de sens in ecuatii care se rezolva prin 'ei, na!' (procurorul) si sint la fel de ilariante in scris, ca si pe ecran. Daca Parisul e Orasul Iubirii, Praga Orasul de Aur si tot Praga Micul Paris - se cere sa se determine ce facem cu Brasovul. Suflam cu aur turla Bisericii Negre si facem concurenta Pragai cea de Aur (Brasov = Mica Praga). Un semnificant cu doi semnificati.

In scris, umorul e si mai absurd.
'Anca: Ai o greseala. Niciun se scrie legat.
Cristi: De cind?
Anca: De doi ani.'

'Tu schimbi legea cum vrei tu?', il apostrofeaza Anghelache pe Cristi, dar Anghelache (cel care, scrie Porumboiu, 'priveste pe geam, parca recita in gind Alecsandri':)) refuza sa accepte etimologia cuvintului 'politist' data de DEX. Totul e o problema de interpretare, la fel cum si la cinema scenariul nu e filmul.

Corneliu Porumboiu reuseste sa reduca o societate la o problema de limbaj. Sint 20 de ani de la caderea comunismului si libertatea se traduce nu doar prin reflexul comunist de a incuia usa de la birou ori de cite ori iesi sau de a te rasti la colegi, dar mai ales prin dificultatea de a accepta o autoritate. Cine e Academia Romana sa-mi spuna cum sa vorbesc? De ce sa aplic legea cind as putea nenoroci un tinar? Ce lege e aia care face rau oamenilor? Cum spuneam, e vorba de interpretare, dar avocatul e bun. Fiecare personaj are dreptate in felul lui. Politist, adjectiv mi se pare, insa, mai mult un film despre cinema sau unul filosofic decit un film 'de actualitate'. Stilistic, mi se pare ca depaseste minimalismul. In momentul in care 'politistul Cristi' deseneaza planul flagrantului pe tabla, toate personajele se transforma in notiuni abstracte, iar regizorul isi desavirseste manipularea.


(Iulia Blaga)

Lectura placuta!

Cu multumiri si prietenie,
Redactia LiterNet
http://www.liternet.ro

VA RUGAM SA TRANSMITETI ACEST ANUNT TUTUROR PRIETENILOR PASIONATI DE LITERATURA. VA MULTUMIM!