Asigurările de sănătate destinate satisfacerii intereselor Ministerului Sănătăţii

Asigurații, în calitate de plătitori din munca lor a asigurărilor obligatorii de sănătate, sunt cei care ar trebui să dispună de aceste uriașe sume de bani și să stabilească prin reprezentanții săi legitimi care servicii de sănătate trebuie întroduse în pachetul de bază şi care nu.

Acum însă, statul colectează în mod obligatoriu banii cetăţenilor săi și decide cheltuirea acestora cu scopul de a satisface nevoile proprii ale unui sistem de sănătate prost organizat, ineficient, risipitor şi necinstit, asupra căruia cetăţenii ţării, plătitori de asigurări de sănătate, nu au nicio putere. Aceste decizii sunt luate de instituții care nu au nici o legitimitate de a decide aceste lucruri în locul asiguraților, respectiv Ministerul Sănătăţii (MS), Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și furnizorii de servicii medicale.

Nici Ministerul Sănătății și nici CNAS nu reprezintă asigurații, iar negocierile privind ceea ce vor primi asiguraţii pentru banii plătiţi se desfăşoară între CNAS care colectează banii Fondului unic naţional de asigurări sociale de sănătate şi reprezentanţii furnizorilor de servicii, urmând ca ceea ce au stabilit aceștea se fie aprobat de organismul specializat al statului, numit Ministerul Sănătății.

Cauza lipsei în aceste negocieri a unor reprezentanți legitimi ai asiguraților, a căror pondere prin vot din Consiliul de administrație în deciziile luate ar trebui să fie corespunzătoare cu valoarea fondurilor plătite, o reprezintă actuala Lege a Sănătăţii Nr. 95 din 2006 și proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea ei, publicat recent de MS, care confiscă în continuare dreptul de decizie al reprezentanților asiguraților asupra modului de cheltuire a banilor colectați, care vor continua să fie utilizate pentru satisfacerea intereselor Ministerului Sănătății și furnizorilor de servicii de sănătate, nu şi a intereselor legitime ale asiguraţilor.

Asigurările de sănatate reprezintă un contract semnat între, pe de-o parte, asiguraţii care plătesc asigurarea obligatorie de sănătate şi toţi cei care plătesc taxe la bugetul de stat (pentru că o parte din banii către Fondul Naţional Unic de ASS vin şi de la bugetul de stat), şi pe de altă parte, cei care furnizează serviciile de sănătate. Serviciile contractate astfel ar trebui să fie negociate între asiguraţii plătitori şi furnizorii de servicii, publici şi privaţi, organizaţi şi controlaţi după regulile pe care le elaborează Ministerul Sănătăţii, ca arbitru al acestui contract.

CNAS este cea care colectează banii asiguraţilor, organizează negocierile, stabileşte contracte şi pretinde că reprezintă interesele asiguraţilor în această negociere. Însă, CNAS, este o instituţie publică pretins autonomă, fiind de fapt reprezentantă a Statului şi coordonată de Ministerul Sănătăţii, care gestionează banii privaţi ai asiguraţilor din Fondul unic naţional de asigurări sociale de sănătate și care este condusă de un Consiliu de administraţie, din care 5 din cei 7 membri sunt numiţi de stat şi de un preşedintele numit de Prim-ministru. Astfel, CNAS, nu poate fi considerată că ar reprezenta asiguraţii, ci doar Statul român sau de fapt se reprezintă pe sine, pentru că cei care plătesc asigurările de sănătate sunt reprezentaţi în CNAS, cel mult, de către doi membri insignifianţi şi necunoscuţi ai Consiliului de administraţie al CNAS, un reprezentant al sindicatelor şi un reprezentant al patronatelor. De menționat este faptul, că reprezentanţii diverselor profesiuni nemedicale nesindicalizate, reprezentanţii pacienţilor, apărătorii drepturilor copiilor sau ale persoanelor defavorizate, reprezentanţii pensionarilor şi altor organizaţii civile, reprezentanţii comunităţilor locale etc. nu au niciun cuvânt de spus în alcătuirea pachetului de bază al serviciilor medicale pentru care toţi cetăţenii plătesc o cotă din venitul lor.

Cum sunt organizate casele de asigurări de sănătate în Germania, al carei model de organizare a sănătăţii este adoptat în România? Consiliile de administraţie ale caselor de asigurări, care sunt mai multe la număr în Germania, sunt alese prin alegeri libere, o dată la 6 ani, de către plătitorii de asigurări, adică asiguraţii şi angajatorii lor, acolo unde este cazul, şi aceste Consilii de administraţie îşi aleg un Comitet executiv, cu activitate permanentă, cel care reprezintă zi de zi interesele asiguraţilor. Statul are numai rolul de supraveghere a procesului de negociere între casele de asigurări şi furnizorii de servicii de sănătate şi nu intervine decât prin elaborarea legislaţiei. Se respectă, astfel, dreptul asiguraţilor de a-şi gestiona în mod autonom banii proprii.

Consider că acest model de organizare trebuie să fie adoptat cât mai rapid şi în România, pentru a nu mai asista la abuzuri din partea Statului, care este, în prezent, negociator atât de o parte cât şi de cealaltă şi, în acelaşi timp, arbitru.

Articole extrase din actuala Lege a Sănătăţii Nr. 95 din 2006 și proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea ei:

- Art. 217 (1) „Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază în condiţiile prezentei legi”.Art. 217 (2) „Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru multianual, care se elaborează de CNAS în urma consultării cu Colegiul Medicilor din România, denumit în continuare CMR, Colegiul Medicilor Dentişti din România, denumit în continuare CMDR, Colegiul Farmaciştilor din România, denumit în continuare CFR, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, denumit în continuare OAMGMAMR, Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor, denumit în continuare OBBC, precum şi cu organizaţiile patronale, sindicale şi profesionale reprezentative din domeniul medical. Proiectul se avizează de către Ministerul Sănătăţii şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la aprobarea Legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou Contract-cadru.”

- Art. 266 (1) „CNAS, instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate.

- Art. 266 (1') „În domeniul sanitar, CNAS asigură aplicarea politicilor şi programelor Guvernului în coordonarea Ministerului Sănătăţii.”

- Art. 276 (1) „Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 7 membri, cu un mandat pe 4 ani, după cum urmează:

a) 4 reprezentanţi ai statului, dintre care unul este numit de Preşedintele României, iar 3 sunt numiţi de primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii;

b) un membru numit de către confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;

c) un membru numit de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional;

d) un membru numit de primul-ministru, cu consultarea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice.”

- Art. 277: „Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de administraţie, la propunerea ministrului sănătăţii.”

Senator Valeriu Todiraşcu - Partidul Noua Republică

detalii activitate parlamentară: http://www.tody.ro/document/Senator-Valeriu-Todirascu-detalii-activitate-parlamentara-2012-2016