Doua Proiecte de Lege privind malpraxisul medical: Ministerul Sănătăţii (Nicolăescu-Arafat) versus Noua Republică (senatorul Valeriu Todiraşcu)

BUCURESTI - 26 iunie 2013

Comunicat tip General in Politic, Sanatate, Social

Erori profesionale pot fi întâlnite în orice meserie dar, în medicină, erorile sunt mai puţin evidente, mai greu de recunoscut şi mai puţin cuantificabile. Actuala lege a malpraxisului este deficitara atat pentru pacienti, cat si pentru medici. Senatorul Valeriu Todirașcu, Partidul Noua Republica, a depus un proiect de lege pentru reglementarea malpraxisului medical.

Pacienții care suferă prejudicii materiale şi morale în contact cu serviciile medicale, în loc să primeasă alinarea la care se aşteaptă, sunt îndreptăţite să primească despăgubiri.

Medicii ar trebui să poată lucra netimoraţi, fără teama că ar putea deveni datori toată viaţa pentru o greşală care poate fi inerentă în activitatea oricărui om care munceşte zi şi noapte în condiţii de stres enorm, fără o recompensă socială corespunzătoare a muncii sale.

Funcţionarea practică a actualei legi a malpraxisului este deficitară, Titlul XV din Legea nr.95/2006.

Mai puţin 10% din sumele colectate de firmele de asigurare se întorc ca despăgubiri către pacienţii prejudiciaţi, sursă: http://www.tody.ro/document/2013-03-18-Senator-Valeriu-Todirascu-Raspuns-primit-Comisia-Supraveghere-Asigurari

Procedura este greoaie, încărcată de subiectivism şi uneori de rea credinţă şi, de cele mai multe ori, cei păgubiţi, dacă au iniţiat demersul, se lasă păgubaşi pe parcurs. Firmele de asigurări găsesc numeroase motive de a nu rambursa despăgubirile care rămân, de cele mai multe ori, în sarcina medicilor al căror salariu nu poate acoperi decât o mică rată lunară din cuantumul despăgubirii. Consecinţa situaţiei actuale, pe lângă nemulţumirea celor prejudiciaţi, favorizează o alterare profundă a relaţiei pacient-medic, o scădere marcată a încrederii reciproce, cu consecinţe dezastruoase pentru calitatea actului medical.

Recent, senatorul Valeriu Todirașcu, Partidul Noua Republică,  (PNR) a depus la Senat un proiect de lege de modificare a reglementării malpraxisului medical http://www.tody.ro/document/2013-06-18-Senator-Valeriu-Todirascu-Propunere-legislativa-Malpraxis-modificarea-Legii-95-2006 şi, ulterior, Ministerul Sănătăţii (MS) a publicat pe site-ul său, spre dezbatere publică, un proiect propriu cu acelaşi subiect, elaborat, ne spune dl. Ministru Nicolăescu, citez: “după îndelungi consultări cu asociaţiile de pacienţi, firmele de asigurare şi instituţiile medicale”: http://www.ms.ro/documente/Proiect%20de%20lege%20pentru%20modificarea%20Titlului%20XV_792_1567.pdf

Amândouă proiecte încearcă sa îmbunătăţească legea veche. Reuşesc însă? Şi care mai mult decât celălalt? Care ar fi abordarea mai utilă pentru pacienţi şi pentru medici, în acelaşi timp, din moment ce piaţa asigurărilor de malpraxis este reglementată de Stat? Iată o comparație între cele două propuneri legislative:

definiţia malpraxisisului:

- MS o definesc “comportament neglijent” iar Noua Republică o definește “eroare medicală”.

responsabilitate în caz de eroare medicală:

- MS o atribuie “medicului, în principal, şi instituţiei secundar” iar Noua Republică o atribuie “în primul rând instituţiei şi apoi medicului”.

responsabilitate în caz de dotare insuficientă, condiţii improprii, vicii ascunse:

- MS o atribuie către “nimeni”, iar Noua Republică o atribuie “instituţiei”.

despăgubire în caz de vătămare accidentala, reacţie adversă, reacţie particulară:

- MS o atribuie către “nimeni”, iar Noua Republică o atribuie către un “Fond special din fondul neutilizat al asigurărilor de malpraxis”.

responsabilitate infecţie nosocomială (intraspitalicească) de cauză externă:

- MS o atribuie către“nimeni”, iar Noua Republică o atribuie “instituţiei”.

despăgubiri imediate prin înţelegere amiabilă:

- MS o definesc “după evaluarea unui expert şi stabilirea prezenţei malpraxisului”, iar Noua Republică o definește “imediat, prin negociere cu instituţia şi asigurator”.

cine plăteşte expertul?:

- MS stabilesc a fi “Asiguratorul (de fapt medicul prin poliţa de asigurare)”, iar Noua Republică prevede că “nu este cazul pentru că nu este implicat un expert”.

cât durează negocierea amiabilă?:

- MS o stabilește le “6 luni sau mai mult”, iar Noua Republică propune “30 de zile”.

ce urmează după negocierea amiabilă?:

- MS definesc calea prin “Instanţă”, iar Noua Republică propune prin “Comisia de malpraxis sau Instanță”.

cine reglementează contractul de asigurare?:

- MS desemnează pe “Asigurator”, iar Noua Republică propune “MS şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor”.

cine formulează modelul de consimţământ informat?:

- MS desemnează pe “Nimeni”, iar Noua Republică propune “Ministerul Sănătaţii”.

cine suportă despăgubirile morale?:

- MS îi desemnează pe “Medicul, direct sau prin asigurare suplimentară”, iar Noua Republică propune “Asigurator, în cadrul aceleiaşi poliţe”.

cine limitează despăgubirile?:

- MS îi desemnează pe “Ministerul Sănătăţii, numai pentru cele morale”, iar Noua Republică propune “prin Lege”.

cine este vinovat dacă nu există ghiduri naţionale pentru afecţiunea în cauză?:

- MS îi desemnează pe “nimeni”, iar Noua Republică propune “Ministerul Sănătăţii”.

Îmbunătăţirea mecanismului de acordare a despăgubirilor de malpraxis şi grăbirea procesului ar duce la recăpătarea încrederii pierdute şi la exercitarea unor presiuni pentru îmbunătăţirea siguranţei şi calităţii actului medical.

Este mare nevoie de astfel de presiuni în medicina românească, dar acestea ar trebui îndreptate în special către instituţiile medicale şi mai puţin către medici.

 

Senator Valeriu Todirașcu

Membru al Comisiei de Sănătate Publică

e-mail: valeriu.todirascu@senat.ro