COMUNICA DE PRESĂ

Este adevărat că în urma evaluării EA (European Accreditation) din februarie 2005 a fost suspendat acordul de recunoaştere (Multilateral Agreement — MLA) semnat de RENAR, organismul naţional de acreditare cu EA – organizaţia europeană de acreditare.
De aici, însă, şi până la a declara şi a apărea în presă că ”suspendarea activităţii (!?) RENAR afectează procesul de integrare şi, mai mult, obligă firmele să apeleze la instituţiile europene pentru obţinerea certificatelor de calitate” (revista Capital Nr. 37 din 15 septembrie 2005) sau că „…după ce compania a dat bani grei ca să obţină certificările ISO, este foarte greu să susţină auditurile ulterioare, care certifică menţinerea, în societate, a unei activităţi de calitate. Asta pentru că ASRO scoate standarde în engleză, acreditările RENAR nu sunt recunoscute în străinătate, iar probleme sunt şi cu normele de metrologie. … Mai clar, certificările româneşti nu sunt bune în UE pentru ascensoare, echipamente de joasă tensiune, arzătoare cu combustibili gazoşi, recipiente sub presiune sau jucării” (Managerii susţin că nu se pot baza pe acreditarea şi certificarea românească - Adevărul, Nr. 4717 din 2 septembrie 2005), este cale lungă.
Evident că astfel de declaraţii, care denaturează realitatea aruncă o umbră de îndoială, derutează şi demoralizează agenţii economici.
Pentru a clarifica şi a lămuri lucrurile este bine să se ştie că produsele se împart în două categorii.
Cele care pot afecta viaţa, sănătatea şi securitatea oamenilor şi a mediului şi care se supun Directivelor Europene transpuse în reglementări tehnice obligatorii în fiecare ţară.
Acestea formează domeniul reglementat în virtutea căruia, pentru ca produsele să circule liber pe Piaţa Unică Europeană, este necesar marcajul CE care se aplică, în funcţie de caz, de către producător pe propria răspundere sau pe baza certificării de către un organism de certificare notificat, iar în România, marcajul CS, care se poate aplica numai în urma certificării produsului de către un organism desemnat de autoritatea publică responsabilă.
Desemnarea conform reglementărilor are la bază acreditarea RENAR care, în acest caz, este obligatorie şi recunoscută în România.
Trebuie menţionat că certificările date în România, pentru domeniul reglementat, nu erau recunoscute în UE nici înainte de suspendarea semnării MLA de către RENAR. În UE se recunosc numai certificările organismelor notificate de guvernul fiecărei ţări la Bruxelles iar România nu poate notifica organismele de certificare româneşti la Bruxelles pentru că nu este încă membră a UE.
În concluzie, pentru ca producătorii români de produse din domeniul reglementat să-şi pună produsele pe piaţă, au nevoie de marcajul CS care se dă în urma certificării de către un organism românesc acreditat RENAR şi desemnat de autoritatea publică, iar pentru a le exporta pe piaţa europeană au nevoie de marcajul CE care se dă în urma certificării de către un organism notificat din UE. Aceasta pentru cazurile care prevăd certificarea de produs ca fiind obligatorie.
Restul produselor fac parte din domeniul nereglementat, unde circulaţia pe piaţa unică este liberă, dar punerea pe piaţă trebuie să respecte normele din fiecare ţară.
Certificarea ISO a sistemului de management este voluntară în majoritatea cazurilor, cu unele excepţii din domeniul reglementat, clienţii, marii beneficiari şi piaţa fiind cei care impun companiilor o asemenea certificare.
Alegerea organismului de certificare depinde de încrederea, competenţa şi credibilitatea acestuia pe piaţă, nu de faptul că RENAR este sau nu semnatarul MLA, sau că ASRO scoate standarde în engleză. Unele organisme româneşti şi-au consolidat reputaţia de organisme serioase iar certificările lor sunt recunoscute în Europa şi în întreaga lume.
Aşa că ne miră cu atât mai mult declaraţiile directorului de la MEFIN Sinaia, companie certificată de un organism străin, fiind alegerea dânşilor că au dat bani grei şi acum nu mai pot susţine auditurile de supraveghere. Acest caz nu are legătură nici cu RENAR, nici cu ASRO.
Ca lucrurile să fie şi mai clare, trebuie menţionat că nu toate organismele de acreditare din statele est-europene care au aderat deja la UE au semnat MLA-urile cu EA.
Deci, suspendarea semnării MLA-ului cu EA de către RENAR, deocamdată, nu afectează deloc agenţii economici iar RENAR îşi continuă activitatea de acreditare. Este adevărat însă, că acest lucru constituie un serios semnal de alarmă şi că RENAR trebuie să se reorganizeze şi să-şi îmbunătăţească activitatea, să retragă acreditările date pe prietenii, dacă acestea există, şi să devină un organism naţional competent, transparent şi imparţial, pentru a deveni credibil.

Dr. ing. Dan Grigore Stoichiţoiu
Preşedinte SRAC